Erentruda

Sfânta Cuvioasă Erentruda (numită și Ehrentraud sau Erendrudis) a fost cea dintâi stareță a mănăstirii Nonnberg din Salzburg, în Austria de azi. S-⁠a născut spre sfârșitul veacului al VII-⁠lea, probabil în Germania sau în Austria de azi, dintr-⁠o casă regală franco-⁠merovingiană, și a fost nepoata Sfântului Rupert al Salzburgului (hagiograful Alban Butler spune că ar fi putut fi sora lui). A adormit la 30 iunie 718.

Despre viața ei se știu puține lucruri sigure. Se spune că a primit învățătură la mănăstirea Sfânta Radegunda din Poitiers, unde intrase ca monahă. Rupert, după ce propovăduise și întemeiase biserici în Bavaria, s-⁠a întors la Worms, unde ea era stareță, ca să ceară ajutor de la „oameni și femei cucernice”. Erentruda a părăsit țara ca să-⁠l ajute să întemeieze obști la Salzburg; în jurul anului 700 el a ridicat mănăstirea Nonnberg și a așezat-⁠o ca primă stareță. Ea și maicile ei slujeau săracii, nevoiașii și bolnavii, împletind viața din mănăstire cu lucrarea de milostenie.

Faima ei în vindecări și rugăciune a crescut după moarte, iar legendele despre ea s-⁠au înmulțit cu veacurile. Cea dintâi schiță a vieții ei a fost alcătuită la începutul veacului al XIV-⁠lea de capelanul Caesarius de la Nonnberg, după mărturiile celor mai bătrâne maici și ale oamenilor din ținut. Mănăstirea Nonnberg, cea mai veche mănăstire de femei benedictine din regiune, există și azi. Este pomenită la 30 iunie, ca sfântă a Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.