Euvula din Nicomidia

Sfânta Dreaptă Euvula din Nicomidia a fost mama Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, pomenit la 27 iulie. A răposat în pace, în jurul anului 303, mai înainte de pătimirea fiului ei. După povestirea pe care ne sprijinim, s-⁠a mutat la Domnul la 30 martie, în Nicomidia, cu puțin înaintea marii prigoane a lui Dioclețian, în care a pătimit și fiul ei. Sinaxarul zilei o laudă ca pe o femeie care a fost, după Scriptură, cunună cinstită bărbatului ei și mamă care se bucură de fiul ei.

Căsătoria și fiul ei

Euvula se născuse într-⁠o familie de părinți creștini și fusese crescută în credința dreaptă, dar a fost căsătorită cu un bărbat necredincios, păgânul Eustorgiu. Părinții sperau că astfel se vor împlini asupra fiicei lor cuvintele apostolului că bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă. Soții erau uniți trupește, dar despărțiți în duh. Bărbatul aducea jertfe bogate idolilor, iar ea aducea lui Dumnezeu jertfa laudei și a mulțumirii în tot ceasul. Când a purtat rodul mult așteptat al căsătoriei, a mulțumit Domnului și a sporit în fapte bune, rugându-⁠se zi și noapte. Prevăzându-⁠și moartea apropiată, a voit să-⁠și închine copilul lui Dumnezeu încă din pântece. Când s-⁠a născut băiatul, tatăl i-⁠a pus numele Pantaleon, adică „asemenea leului întru toate”, nădăjduind că fiul va fi un mare războinic.

Euvula și-⁠a crescut fiul în evlavie, învățându-⁠l după putință despre Dumnezeul cel Unul și Adevărat, punându-⁠i învățăturile nu atât în minte, cât în ascunzimile inimii, în nădejdea că, atunci când va veni harul Duhului Sfânt, îi va deschide mintea și îi va aduce aminte toate cele spuse de mamă. După câțiva ani s-⁠a apropiat de patul morții și l-⁠a chemat pe fiul ei pentru ultima povață. L-⁠a sărutat, l-⁠a binecuvântat și, plângând, i-⁠a spus că trupul îi merge spre mormânt, dar cu sufletul nu se va despărți de el, că nimic din lumea aceasta să nu-⁠l despartă de dragostea lui Dumnezeu, să-⁠și ridice ochii spre cer, să aibă milă și să se silească mai presus de toate la milostenie în toate zilele vieții. Plină de harul lui Dumnezeu, a grăit cuvinte proorocești, spunând că vede o prigoană aprigă ce va veni asupra Bisericii, dar că Dumnezeu va face prin el de rușine și va smeri răutatea diavolului. Strângându-⁠și fiul în brațe, s-⁠a luminat cu o mare lumină și și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

După moartea ei

După moartea ei, copilul a crescut și s-⁠a întărit în duh. Amintindu-⁠și cuvintele mamei că va fi mereu lângă el, Pantaleon a căutat să trăiască cu luare-⁠aminte. A fost blând și smerit, ascultător și muncitor. Dumnezeu nu a lăsat neroditoare rugăciunile roabei Sale și l-⁠a dus pe Pantaleon la un bătrân, preotul Ermolae. Când acesta a început să-⁠i vorbească despre Domnul Iisus Hristos, inima tânărului a tresărit, căci a recunoscut în cuvintele bătrânului cuvintele mamei sale. A primit la Botez numele Pantelimon, adică „Preamilostivul”, și a stat șapte zile cu Ermolae, primind din cuvintele lui apă vie. Apoi l-⁠a întors la Dumnezeu pe tatăl său, Eustorgiu, l-⁠a adus la Botez și împreună au zdrobit idolii. Eustorgiu s-⁠a schimbat atât de mult, încât a ajuns simplu, blând și fără răutate ca un copil, iar Domnul l-⁠a mutat curând din viața vremelnică în cea veșnică, ca să se bucure împreună cu soția lui, Euvula, de fiul lor. Pantelimon a pătimit mult pentru Hristos și și-⁠a încheiat nevoința muceniciei.

Cinstirea

Marea ei nevoință a fost aceea a maternității: mama evlavioasă a crescut un doctor fără de arginți, tămăduitor și mare mucenic al Bisericii lui Hristos. De aceea este cinstită ca ocrotitoare a mamelor ortodoxe. Troparul ei spune că sfintele copii sunt darul lui Dumnezeu pentru sfintele femei. Este cinstită în chip deosebit la Mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon de pe Athos, unde în veacul al XIX-⁠lea i s-⁠a alcătuit o slujbă cu polieleu și unde la pomenirea ei, 12 aprilie, se face priveghere de toată noaptea după rânduiala hramului. În 2003, în mănăstire a fost ridicată o biserică în cinstea ei, sfințită la 9 noiembrie de arhiepiscopul Onufrie al Cernăuților și Bucovinei, azi mitropolit al Kievului. Starețul Ieremia, răposat, spunea că dreapta Euvula este, după Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a doua mamă a viețuitorilor mănăstirii. Se pomenește la 12 aprilie (stil nou), adică la 30 martie după calendarul vechi.