Irineu de Sirmium

Sfântul Sfințit Mucenic Irineu al Sirmiumului a fost episcop al Sirmiumului, în Pannonia (azi Sremska Mitrovica, în Serbia), și a primit cununa muceniciei în anul 304, în prigoana lui Dioclețian. Este pomenit la 6 aprilie (26 martie pe stil vechi).

Se socotește că, înainte de episcopie, a fost căsătorit și a avut copii. Când a început prigoana, a refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni, chiar la cererea familiei. Guvernatorul Panoniei Romane, Probus, l-⁠a dat la chinuri. Părinții, rudele și prietenii lui, între ei soția și copiii, l-⁠au rugat plângând să se cruțe pe sine și pe ei și să se lepede de Hristos, dar el a ales rănile pentru Hristos mai mult decât toate bogățiile lumii și n-⁠a voit să tăgăduiască pe Domnul. După chinuri cumplite și o foarte lungă ședere în temniță a venit mucenicia. L-⁠au dus spre râul Sava, unde a îngenuncheat și s-⁠a rugat Domnului pentru mântuirea lui și a turmei sale. Ultimele cuvinte au fost: „Doamne Iisuse Hristoase, Cel Care ai binevoit să pătimești pentru mântuirea lumii, deschide cerurile Tale, ca îngerii să primească sufletul robului Tău Irineu, care pătimește toate acestea pentru numele Tău și pentru poporul alcătuit din Biserica Ta catolică din Sirmium. Cer și implor mila Ta să mă primești și să-⁠i întărești pe ei în credința Ta.” A fost apoi decapitat la 24 martie 304 (după un izvor, aruncat de pe un pod în râu), iar trupul i-⁠a fost aruncat în râul Bosut, un afluent al Savei. Faptele muceniciei lui se păstrează în versiuni latină și greacă. În cinstea lui, noul pod pietonal din Sremska Mitrovica poartă numele Podul Sfântului Irineu.