Evloghie din Tebaida

Sfântul Drept Evloghie din Tebaida, numit Ospitalierul, a fost un cioplitor în piatră din Tebaida Egiptului, cunoscut pentru primirea de străini. După rânduiala cinstirii lui, el a trăit în veacul al IV-⁠lea, deși povestirea păstrată despre el îl așază în vremea împăratului Iustin, unchiul lui Iustinian. Se pomenește la 10 mai (stil nou).

Povestea o spune avva Daniil, preotul Schitului. Mergând în Tebaida cu un ucenic, a poposit într-⁠un sat și a stat în mijlocul lui ca un străin. Seara a venit un bătrân foarte vârstnic, cu un felinar în mână, căutând oaspeți pe uliți. I-⁠a luat pe amândoi în casa lui, le-⁠a spălat picioarele și le-⁠a pus masă. Firimiturile rămase le arunca câinilor, căci nu păstra pentru a doua zi nici un bob din pâinea oferită la cină. Avva Daniil a stat cu el la taină până dimineață.

Ucenicul l-⁠a rugat stăruitor pe bătrân să-⁠i spună cine era omul acela, iar după multă încăpățânare avva Daniil a mărturisit. Era Evloghie, cioplitor în piatră, care lucra toată ziua fără să mănânce până seara și câștiga o monedă de aur pe zi. Cu patruzeci de ani înainte, avva Daniil se mirase de viața lui și postise și se rugase ca Dumnezeu să-⁠i dea avere pentru ca să poată primi și mai mulți străini.

Într-⁠o vedenie, Hristos l-⁠a sfătuit că starea de atunci îi era mai de folos lui Evloghie, dar avva Daniil a stăruit și a pus zălog sufletul său pentru sufletul lui Evloghie. Curând, ciocănind în piatră, Evloghie a găsit o peșteră plină cu aur. A dus aurul acasă noaptea, cu boi, și a încetat să mai primească străini. A plecat apoi la Constantinopol, a dat bani împăratului și dregătorilor, a primit rangul de eparh și a cumpărat palate numite „egiptene”.

Avva Daniil a văzut în vis cum Evloghie este alungat dinaintea Pruncului Hristos. A mers în satul lui, a aflat că acesta se urcase în înalte ranguri, apoi a ajuns la Constantinopol. Patru săptămâni a stat la poarta palatului, bătut de slugi și lovit de ploaie și zăpadă, fără să poată vorbi cu el. Într-⁠o vedenie a fost chemat la răspundere pentru zălogul pus și i s-⁠a spus să nu-⁠L mai stânjenească pe Dumnezeu și să plece, căci Domnul avea să-⁠l aducă pe Evloghie la vechea lui bună viețuire.

După trei luni, împăratul Iustin a murit, iar urmașul lui a pornit prigoană împotriva dregătorilor lui. Averea lui Evloghie a fost jefuită și el a fugit noaptea din Constantinopol. S-⁠a întors în satul său îmbrăcat ca odinioară, i-⁠a spus sieși să se scoale și să muncească, și a luat din nou uneltele în mână. Treptat, Domnul l-⁠a readus la smerenia de altădată.

Peste câțiva ani avva Daniil a ajuns iar în sat. Evloghie l-⁠a primit ca altădată, i-⁠a spălat picioarele și amândoi au plâns. Avva Daniil i-⁠a spus că nu va mai primi avere mare, ci doar o monedă de aur pe zi, și aceasta i-⁠a dăruit-⁠o Dumnezeu pentru hrana zilnică. Povestirea se încheie cu porunca dată ucenicului de a nu o spune nimănui.