Simeon

Sfântul Apostol Simeon sau Simon este pomenit în Noul Testament printre „frații” Domnului, alături de Iacov, Iosia și Iuda. Tradiția îl numără printre cei șaptezeci de apostoli. După Sfântul Iacov, este socotit al doilea episcop al Ierusalimului. Este pomenit la 27 aprilie.

Evangheliile spun: „Nu este acesta fiul dulgherului? Nu se numește mama lui Maria, și frații lui Iacov, Iosia, Simon și Iuda?” În Biserica Răsăriteană, „frații Domnului” sunt socotiți fii ai lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului Iosif Logodnicul, și ai Mariei pomenite între femeile mironosițe, ori fii ai lui Iosif dintr-⁠o căsătorie anterioară, ceea ce se sprijină și pe mărturia Fericitului Ieronim. Biserica Catolică, ținând la dogma veșnicei fecioriei Maicii Domnului, spune că ei nu sunt fiii biologici ai Mariei, ci ori fii ai lui Iosif dintr-⁠o căsătorie mai veche, ori veri ai Domnului. Unii tâlcuitori protestanți îl socotesc frate vitreg al lui Iisus. Papias din Hierapolis spune că Maria, soția lui Cleopa sau Alfeu, a fost mama lui Simon. Sfântul Dimitrie al Rostovului scrie că unii îl socotesc pe Simeon același cu Cleopa, amestecând tatăl cu fiul, iar alții spun că Simeon ar fi fost tovarășul lui Cleopa pe drumul Emausului. Uneori este identificat cu Simon Zilotul, unul din cei doisprezece.

După Eusebiu, pe baza istoriei lui Egesip, Simeon și-⁠a păstorit turma timp de aproape patruzeci de ani, până la moartea lui. Moartea lui, cea mucenicească, este pusă în anul 107, sub împăratul Traian, în vremea consulului Atticus, între 105 și 107. A fost al doilea episcop al Ierusalimului.