Ștefan de Vladimir-⁠Volânsk

Cuviosul Ștefan, episcop al Vladimir-⁠Volânskului, născut pe la 1040 și mort la 27 aprilie 1094, a trăit din tinerețe la Lavra Peșterilor din Kiev, sub ascultarea Sfântului Teodosie, al cărui ucenic iubit a fost. A fost egumen al Peșterilor, a întemeiat mănăstirea Klov și a fost apoi episcop în Volînia. Este pomenit la 27 aprilie.

Ucenicul lui Teodosie

S-⁠a născut în jurul anului 1040 și, după un izvor, se trăgea dintr-⁠un neam boieresc sau bulgăresc, căci în unele surse se numește Bulgarul. Din tinerețe, după unele surse între 1060 și 1062, a viețuit în mănăstirea Peșterilor sub îndrumarea Sfântului Teodosie, al cărui ucenic iubit a fost. După tunderea în monahism a fost pus conducător al corului, adică cantor care veghea rânduiala slujbei, și adesea, din porunca lui Teodosie, învăța pe frați cu cuvântul lui Dumnezeu.

În 1074, la rugămintea fraților, Teodosie, înainte de moartea sa, l-⁠a pus egumen al mănăstirii Peșterilor, poruncindu-⁠i să păzească cu sfințenie rânduiala mănăstirii și să isprăvească zidirea bisericii mari, deja începută. Ștefan a dus la capăt, în linii mari, zidirea bisericii, a mutat chiliile fraților mai aproape de biserică, a ridicat în jurul noii mănăstiri un zid de lemn și a rânduit o curte întinsă pentru primirea de străini. A fost egumen vreo trei ani.

Mănăstirea Klov și episcopia

În 1078, din pricini necunoscute, fiindcă monahii cereau aceasta, Ștefan a trebuit să lase conducerea mănăstirii și chiar să plece din ea, înainte de a sfârși zidirea lăsată de Teodosie. Un izvor spune că vrăjmașul a aprins răutatea în inimile monahilor. Se spune că s-⁠a rugat pentru cei care au stârnit tulburarea, cu cuvintele omonimului său, întâiul mucenic: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.

Curând a întemeiat o nouă mănăstire, Klov, pe alt picior al muntelui Peșterilor, în locul numit Klov, cu ajutorul unor boieri evlavioși. Un izvor ucrainean o numește închinată Așezării veșmântului Maicii Domnului la Vlaherne. Darurile bogate au îngăduit să fie întocmită repede. Un izvor spune că hanul Batu a distrus-⁠o în 1240, altul că au distrus-⁠o cumanii în 1096.

În jurul lui 1090 a fost pus episcop al Vladimir-⁠Volânskului, după un izvor de mitropolitul Ioan al Kievului, după moartea episcopului Ilie, și în noua lui slujire a fost de față la mutarea moaștelor învățătorului său, Sfântul Teodosie, în mănăstire, în 1091. Un izvor spune că a venit special din Volînia la Kiev să nu piardă această mutare din peșteră în catedrala Adormirii. Se spune că a făcut multe fapte bune.

Adormirea și pomenirea

A adormit în Domnul la 27 aprilie 1094 și a fost îngropat în orașul Vladimir. Este pomenit la 27 aprilie și în soborul sfinților din Halici (în a treia duminică după Rusalii) și în soborul sfinților din Kiev (15 iulie). Biserica Sârbă îl prăznuiește tot la 27 aprilie după calendarul vechi, adică 10 mai.