Evod din Niceea

Sfântul Mucenic Evod din Niceea este pomenit în cercul mucenicilor din jurul Sfintei Mari Mucenițe Anastasia Dezlegătoarea de lanțuri, alături de Hrisogon, Teodotia, Evtihian și alții. Pagina de calendar pe care ne sprijinim nu spune separat ce a pătimit Evod, ci îl pune între cei din relatarea comună, pe care o redăm pe scurt. Se pomenește la 4 ianuarie (stil nou).

Anastasia, care a pătimit pe la 304 în vremea împăratului Dioclețian, s-⁠a născut la Roma, în familia senatorului Pretextat. Mama ei, Fausta, creștină în taină, a dat-⁠o spre învățătură Sfântului Hrisogon, bărbat învățat. Tatăl a măritat-⁠o cu păgânul Pompliu, dar ea a păstrat fecioria, spunând că e bolnavă. Vizita pe ascuns creștinii din temnițe, le spăla rănile, îi hrănea și îi mângâia. Aflând, soțul a bătut-⁠o și a închis-⁠o. După moartea lui, pe mare, într-⁠o furtună, Anastasia și-⁠a reluat slujirea, folosind averea moștenită pentru haine, hrană și leacuri pentru cei bolnavi.

Hrisogon a fost dus la Aquileea, la judecata lui Dioclețian, iar Anastasia l-⁠a urmat. După martirizarea lui, ea a întărit pe trei fecioare, Agapia, Hionia și Irina, și le-⁠a îngropat trupurile. A rătăcit apoi pentru a sluji prizonierii creștini, de aceea a fost numită Dezlegătoarea de lanțuri. În Macedonia a cunoscut-⁠o pe Teodotia, o tânără văduvă creștină, care i-⁠a ajutat la lucrare. Relatarea spune că Teodotia și cei trei fii ai ei au fost omorâți pentru Hristos în cetatea lor natală, Niceea, de către un dregător pe nume Nichitie, pe la 304.

Anastasia a fost arestată și dusă la Dioclețian, apoi la marele preot Ulpian, care, încercând să o necinstească, a orbit și a murit. A doua oară a fost închisă și chinuită cu foamea șaizeci de zile, dar Teodotia i se arăta în fiecare noapte. Dregătorul Iliriei a poruncit să fie înecată împreună cu niște osândiți, între care Evtihian, prigonit pentru credința creștină. Ostașii i-⁠au urcat pe o corabie, au ieșit în larg și au străpuns-⁠o ca să se scufunde, dar deținuții au văzut-⁠o pe Teodotia cârmind corabia spre mal. O sută douăzeci de oameni au crezut atunci în Hristos și au fost botezați de Anastasia și de Evtihian. Aflând, dregătorul a poruncit să fie omorâți toți cei nou botezați, iar pe Anastasia au întins-⁠o deasupra unui rug, între patru stâlpi. Trupul ei a rămas neatins și a fost îngropat de Apolinaria, care mai târziu a ridicat deasupra mormântului o biserică.