Felix de Trier

Sfântul Felix de Trier a fost episcop al Trierului în vremea de la sfârșitul veacului al IV-⁠lea (în jur de 386-398), mort în jurul anului 400. Păstorirea lui a fost însemnată de procesul lui Priscilian și al urmașilor săi, condamnați la moarte pentru erezie; sentința, împotriva căreia s-⁠au ridicat mulți episcopi apuseni, între ei Sfântul Martin de Tours și Sfântul Ambrozie al Milanului, a avut urmări grele pentru Felix. Papa Siriciu, Martin, Ambrozie și alți episcopi au rupt comuniunea cu episcopii care luaseră parte la proces; Felix a fost învinuit că nu s-⁠a împotrivit destul de hotărât sentinței.

La sinodul din Torino, în 398, episcopii au fost primiți din nou în comuniune, cu condiția să nu aibă legături cu Felix, care a rămas astfel izolat; în același an a renunțat la scaun. A adus din Frigia moaștele Sfântului Pavlin de Trier și a zidit o biserică pentru ele; este îngropat în cripta acelei biserici, Sfântul Pavlin. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 26 martie (stil nou; 8 aprilie pe stil vechi).