Filogonie al Antiohiei

Sfântul Filogoniu a fost episcop al Antiohiei între 318 și 322, avocat și om al dreptății înainte de a fi păstor, și apărător al credinței drepte împotriva lui Arie. A adormit în jurul anului 322. Biserica îl pomenește la 20 decembrie.

Era un avocat de succes la tribunalul din Antiohia, cunoscut pentru elocvență, curăție a purtării și credință. A fost căsătorit și a avut o fiică, iar după moartea soției s-⁠a dedicat vieții duhovnicești. Din copilărie a citit Sfânta Scriptură și a învățat și alte științe. Cei prigoniți și asupriți găseau în el un apărător și un ocrotitor, iar pe cei săraci îi miluia. În 318, după moartea lui Vital I, a fost ales episcop al Antiohiei, chiar dacă nu fusese mai întâi preot. Când Arie a început să-⁠și propovăduiască erezia la Alexandria, în 318, papa Alexandru al Alexandriei a trimis lui Filogoniu o scrisoare sinodală de osândire, iar el a apărat credința dreaptă. Arie însuși îl numea „eretic”. A trăit prigoana lui Maximin Daia și a lui Liciniu, în vremea cărora s-⁠a arătat mărturisitor al credinței, și după încetarea prigoanei, ca un bun păstor, a vegheat turma și a risipit cu înțelepciune tulburările și rătăcirile ereticilor. Sfântul Ioan Gură de Aur, născut la Antiohia, l-⁠a lăudat într-⁠o cuvântare ca pe „apărător al celor asupriți” și „ocrotitor al creștinilor de atacurile diavolului”. După unele izvoare, a fost închis și a murit mărturisind credința.