Ignatie Teoforul

Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, cunoscut și drept Ignatie al Antiohiei, a fost episcop al Antiohiei Siriei, ucenic al Sfinților Apostoli și unul dintre Părinții apostolici. Osândit pe vremea împăratului Traian, a fost dus la Roma și dat fiarelor sălbatice, în jurul anului 107. În drum a scris șapte epistole care se numără printre cele mai prețioase mărturii ale Bisericii de după apostoli.

Ucenic al apostolilor

Despre viața lui de dinainte de episcopat se știe puțin; aproape tot ce se spune vine din epistolele lui și din tradiții mai târzii. Tradiția îl numește, împreună cu Sfântul Policarp al Smirnei, ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul. Sinaxarul spune că a fost al doilea episcop al Antiohiei, urmând Sfântului Evodiu, apostol din cei Șaptezeci; Eusebiu istoricul spune de asemenea că l-⁠a urmat pe Evodiu. Teodoret al Cirului adaugă că însuși Petru ar fi lăsat poruncă să fie așezat în scaun.

I se spune Teoforul, adică Purtătorul de Dumnezeu, fie pentru că îl purta pe Dumnezeu în inimă și se ruga neîncetat, fie, după tradiție, pentru că a fost copilul pe care Mântuitorul l-⁠a luat în brațe și l-⁠a pus înaintea ucenicilor, spunând că de nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Tradiția ortodoxă îi atribuie și introducerea cântării alternative a două coruri în slujbă, după o vedenie în care ar fi văzut îngeri lăudând pe Dumnezeu pe rând.

Mărturisirea și drumul spre Roma

În vremea lui Traian a început o prigoană, iar în 107 împăratul a trecut prin Antiohia. I s-⁠a spus că episcopul Ignatie mărturisește deschis pe Hristos și învață pe oameni să disprețuiască bogăția și să trăiască în feciorie și virtute. Sfântul s-⁠a înfățișat de bunăvoie înaintea împăratului, ca să abată prigoana de la creștinii din Antiohia. Neplecat să jertfească idolilor, a fost osândit să fie aruncat fiarelor la Roma.

A fost dus sub pază de zece ostași, pe care el însuși îi numea leoparzi, prin Asia Mică. De la Seleucia corabia s-⁠a oprit la Smirna, unde l-⁠a întâlnit pe Sfântul Policarp. Credincioșii din alte cetăți veneau să îi ceară binecuvântarea, iar el îi îndemna să nu se teamă de moarte. La Troa a aflat de sfârșitul prigoanei din Antiohia; apoi a trecut prin Neapolis și Filipi.

În drum a scris șapte epistole: către efeseni, magnezieni, traleni, romani, filadelfieni, smirneni și către Policarp. Sfântul Policarp pomenește o culegere a lor în epistola sa către filipeni, iar Sfântul Irineu din Lyon citează din epistola către romani. În ele îndeamnă la unitate în jurul episcopului, cu preoții și diaconii, și mărturisește Întruparea adevărată a lui Hristos. Numește Sfânta Împărtășanie leac al nemuririi. În epistola către smirneni se află una dintre cele mai vechi folosiri ale cuvintelor Biserica universală (catolică): oriunde este episcopul, acolo să fie și poporul, precum, unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica universală. În epistola către romani le cere să nu încerce să îl scape de la moarte, căci voia să fie grâu al lui Dumnezeu, măcinat de dinții fiarelor.

Mucenicia

La 20 decembrie, în ziua unei sărbători păgâne, a fost scos în arenă. Sinaxarul spune că s-⁠a adresat mulțimii: Bărbați romani, știți că sunt osândit nu pentru vreo faptă rea, ci din dragoste pentru Dumnezeu, cu a Cărui dragoste sunt cuprins. Leii l-⁠au sfâșiat, lăsând doar inima și câteva oase. Potrivit tradiției, în drum spre arenă repeta numele lui Iisus Hristos; întrebat de ce, a răspuns că acest nume e scris în inima lui. După moartea lui, păgânii au tăiat inima nevătămată și au găsit pe ea, cu litere de aur, numele Iisus Hristos. Se spune că a apărut multora în vis, mângâindu-⁠i, iar Traian, aflând de curajul lui, ar fi oprit prigoana.

Savanții moderni nu cad de acord asupra datei martiriului; tradiția îl așază sub Traian, iar unii cercetători îl pun mai târziu, în veacul al II-⁠lea.

Moaștele și cinstirea

Creștinii au strâns oasele rămase și le-⁠au dus la Antiohia, unde au fost așezate în afara porții Dafnei. După tradiție, moaștele au fost mutate în oraș în 438. După cucerirea Antiohiei de către perși sau arabi, au fost duse la Roma, în biserica Sfântului Clement, în 540 sau în 637, după alte surse. Aducerea moaștelor se prăznuiește pe 29 ianuarie.

Biserica Ortodoxă îl pomenește pe 20 decembrie, Bisericile apusene pe 17 octombrie. În România, ziua de 20 decembrie este cunoscută și ca Ignat, când se obișnuiește tăierea porcului, un obicei popular legat de această zi.