Florentie de Nursia

Sfântul Cuvios Florentie de Nursia a fost monah și s-⁠a nevoit în Italia, în veacul al VI-⁠lea, în ținutul Nursia, împreună cu Cuviosul Eutihie, cu care este pomenit.

Eutihie îi aducea pe mulți la Dumnezeu prin învățătura lui. Când egumenul unei mănăstiri apropiate a murit, a fost rugat să primească conducerea ei și a primit, dar a continuat să poarte grijă de locul unde se nevoise mai înainte și unde rămăsese tovarășul lui, Florentie. Florentie făcea minuni încă din viață. Se spune că a îmblânzit un urs, care îi slujea, păștea oile, aducea apă și împlinea alte porunci ale bătrânului. Patru monahi, pizmuind slava sfântului, au ucis ursul. Sfântul le-⁠a prorocit ucigașilor pedeapsa lui Dumnezeu, și așa s-⁠a întâmplat: monahii au fost loviți de boală. Văzând pedeapsa, Florentie a fost mâhnit și s-⁠a zdrobit pentru ce se întâmplase, numindu-⁠se pe sine ucigașul acelor monahi.

Eutihie nu a făcut minuni în viață, dar după moarte, din hainele lui rămase, s-⁠au dat vindecări. În vremea secetei, cu hainele lui se umbla prin câmpuri, iar Dumnezeu trimitea ploaie, așa cum s-⁠a întâmplat în anul 1492. Cuviosul Eutihie a murit la 23 mai 540, iar Cuviosul Florentie la 1 iunie 547. Sfântul Florentie este pomenit la 5 septembrie.