Gaafa

Sfânta Muceniță Gaafa, regina goților, este pomenită printre mucenicii goți care au pătimit în jurul anului 375, în vremea regelui Ungerih, prigonitorul creștinilor.

Goții erau un grup de neamuri germanice care trăiau mai ales în jurul Dunării, în actuala Românie. Regele a poruncit să se dea foc bisericii în timpul slujbei, iar în flăcări au pierit trei sute opt oameni, dintre care se cunosc numele a douăzeci și unu: preoții Vafusie și Verc, monahul Arpila, mirenii Aviv, Agn, Reas, Igafrax, Iskoe, Sila, Sighet, Sonirila, Suimval, Ferm, Fill și Constans, prințul Agaton, și mucenițele Ana, Ala, Larisa, Moica, Mamica, Uirco, Animaida, Gaafa, regina goților, și Duclida, prințesa goților.

Văduva regelui, Ala, cu fiica ei Duclida, a strâns rămășițele mucenicilor și le-⁠a dus în Siria. Apoi s-⁠a întors în patrie, unde a fost ucisă cu pietre împreună cu fiul ei Agaton. Moaștele au rămas la Duclida, care a venit la Cizic pe vremea lui Valentinian al II-⁠lea și a lui Teodosie cel Mare și a dat o parte din ele la sfințirea unei biserici; ea a murit în pace. Despre Gaafa în parte pagina nu spune alte amănunte. Sfinții sunt pomeniți la 8 aprilie.