Gavriil și Anastasia din Vasilev

Dreptul Gavriil și sora lui Anastasia din Vasilev sunt doi sfinți cinstiți local, numiți în izvoarele vechi „făcători de minuni din Vasilev”. Se pomenesc la 26 mai. Locul și vremea nevoințelor lor nu se pot stabili în chip sigur.

„Descrierea sfinților ruși” (copii de la sfârșitul secolelor XVII-⁠XVIII) spune: „Sfântul și dreptul Gavriil și sfânta și dreapta Anastasia, care i-⁠a fost soră după trup, făcători de minuni din Vasilev”. În unele copii, vremea vieții lor este fixată convențional la anul 7000 (1492). După „vechi calendare scrise de mână” ei sunt pomeniți ca prinț și prințesă ai „orașului Vasilev” în calendarul și în „Alfabetul” monahului vechi-⁠credincios Iona Kerjenski (1807-1811). Arhiepiscopul Dimitrie Sambikin a presupus că „orașul Vasilev” este Vasilsursk (Vasil, la 170 km de Nijni Novgorod), întemeiat la 1 septembrie 1523 în expediția marelui cneaz Vasile al III-⁠lea împotriva Cazanului. Dacă presupunerea e corectă, ei au trăit cam între a doua jumătate a secolului XVI și prima jumătate a celui următor. După pomenirea lor în „Descriere” și în „Manualul zugravilor de icoane”, spre sfârșitul secolului XVII și începutul celui următor exista deja o cinstire locală.

Chipul lor este descris la 26 mai în mai multe manuale de iconografie din secolele XVIII-⁠XIX: „Gavriil, cărunt, în schimă, barba ca a Teologului, în veșminte cuvioase; Anastasia ca Sfânta Vineri”, iar într-⁠un manual din anii douăzeci ai secolului XIX se adaugă pentru Anastasia: „basma albă pe cap, veșmânt cinabru, dedesubt azur, mâinile în rugăciune”. Chipurile nu s-⁠au păstrat. Un bust al Anastasiei, în haine de monahie și cuculă, cu numele „Cuvioasa Anastasia Vasilevskaia”, e așezat într-⁠un grup de cuvioase și drepte, între Cuvioasa Ana de Kașin și Dreapta Iuliania de Murom, pe o copie a icoanei Soborului sfinților ruși din 1814, păstrată la muzeul Academiei Teologice din Petersburg.