Gelert

Sfântul Gelert (Celer, Celert, Kellarth) a fost un sfânt din primele veacuri ale Bisericii celtice din Țara Galilor. Mai multe locuri din țară îi poartă numele, între care Beddgelert („mormântul lui Gelert”), valea din jur, Cwm Gelert, și Llangeler („biserica lui Gelert”), unde i s-⁠a închinat o biserică.

Era sihastru la sfârșitul veacului al VII-⁠lea și locuia într-⁠o peșteră lângă izvorul sfânt al Sfântului Celer, aproape de Llandysul. În vremurile străvechi, pelerinii mergeau la izvor ca să se vindece prin Gelert; mai târziu s-⁠a ridicat deasupra izvorului o capelă închinată Maicii Domnului (Capel Mair), din care au rămas ruine. Se crede că a fost misionar și că a predicat la Llangeler și la Beddgelert. Se socotește, de asemenea, că a fost mucenicit.

Numele sfântului a fost amestecat cu legenda câinelui credincios Gelert, născocită de un hangiu din Beddgelert în anii 1790 și legată de prințul Llywelyn cel Mare; dar Gelert sfântul a fost un om. Ziua lui este la 29 iunie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.