Gerald de Aurillac

Sfântul Gerald de Aurillac a fost un nobil laic din Franța, din veacul al IX-⁠lea, care a trăit în lume ca un monah ascuns și a adormit în jurul anului 909. Este cinstit în Biserica Apuseană ca model de nobil necăsătorit și credincios, ocrotitor al conților, al celor necăsătoriți și al celor cu neputințe trupești. Este pomenit la 13 octombrie.

S-⁠a născut în jurul anului 855, în nobilimea galo-⁠romană din Auvergne, printre strămoșii lui numărându-⁠se Sfântul Chesarie al Arlesului. Titlul de conte de Aurillac nu l-⁠a purtat tatăl său, ci l-⁠a luat el mai târziu. Viața lui este cunoscută mai ales din Viața Sfântului Gerald de Aurillac, scrisă în jurul anilor 930 și 931 de Odo de Cluny. După Odo, în copilărie a fost bolnav mult timp, iar mai târziu a orbit. Ducele Wilhelm al Aquitaniei l-⁠a rugat să lase slujba regală și să-⁠i aducă lui omagiu, dar Gerald a refuzat, preferând să rămână credincios regelui de la Paris.

Se gândea serios să intre într-⁠o mănăstire, dar prietenul său, episcopul Geusbert al Rodezului, l-⁠a sfătuit că, prin poziția lui socială, poate face mai mult bine rămânând în lume. Totuși, tuns pe ascuns sub căciula lui obișnuită, și-⁠a închinat viața lui Dumnezeu, a dat din avere, a făcut făgăduința curăției și citea zilnic rânduiala ceasurilor. A întemeiat o biserică și o mănăstire pe moșia lui de la Aurillac, care a ajuns un important centru religios și a avut înrâurire asupra mănăstirii de la Cluny, întemeiată puțin mai târziu. A murit într-⁠o vineri, 13 octombrie, probabil în 909, într-⁠un loc numit Cezeinac, poate Cézens sau Saint-⁠Cirgues de azi, și a fost îngropat la Aurillac. Încă de la moarte a fost cinstit ca sfânt de oamenii din ținut, iar întărirea cinstirii lui de către Odo de Cluny a făcut-⁠o cunoscută mai larg. Este și ocrotitorul Auvergnei de Sus.