Zlata din Meglen

Sfânta Mare Muceniță Zlata din Meglen (Hrisi) a fost o fecioară din Macedonia, ucisă de turci în 1795 pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos. Este nouă mucenică și este cinstită cu deosebire în Bulgaria, Macedonia și Serbia. Se pomenește la 13 octombrie (minunea de la Skopje) și la 18 octombrie (ziua adormirii).

Viața și mucenicia

Despre viața ei se știe din scurta ei viață grecească, scrisă în 1799 de Sfântul Nicodim Aghioritul pe baza mărturiei protoegumenului Timotei, duhovnicul ei, martor al muceniciei. S-⁠a născut în satul Slatina din ținutul Meglen (azi Hrisi, în Grecia), din părinți săraci, creștini bulgari, și avea trei surori. Era blândă, cucernică și frumoasă. Odată, pe când strângea lemne la marginea satului, a fost zărită de un turc, care a răpit-⁠o cu ajutorul prietenilor lui. A încercat s-⁠o facă să primească islamul și să-⁠i fie soție, făgăduindu-⁠i bogății. Sfânta a răspuns: „În Hristos cred și pe El singur Îl știu Mire al meu; nu mă voi lepăda de El niciodată, chiar de m-⁠ați pune la mii de chinuri și m-⁠ați tăia în bucăți”. Șase luni a stat sub îndemnurile turcului și ale femeilor lui, apoi s-⁠au folosit de amenințări împotriva părinților și surorilor, care, înspăimântate, au rugat-⁠o plângând să se lepede măcar cu numele, ca să-⁠și scape viața, căci Hristos e milostiv și va ierta o greșeală de nevoie. Zlata le-⁠a răspuns că, dacă o sfătuiesc să se lepede de adevăratul Dumnezeu, nu mai sunt părinții ei: are tată pe Domnul Iisus Hristos, mamă pe Născătoarea de Dumnezeu și frați și surori pe sfinți.

Silnicul a închis-⁠o trei luni în întuneric și o biciuia în fiecare zi până se uda pământul de sânge, tăindu-⁠i pielea și trecându-⁠i prin urechi o vergea înroșită în foc. A cerut să vină duhovnicul tatălui ei, protoegumenul Timotei de la Stavronikita, ca să se roage pentru ea. În cele din urmă a fost spânzurată de un păr și tăiată cu săbiile în bucăți, turcii întrecându-⁠se între ei. Moaștele i-⁠au fost adunate pe ascuns de creștini, care au îngropat-⁠o. A adormit în octombrie 1795.

Cinstirea

În 1912, la Skopje, a izbucnit răscoala sârbilor împotriva turcilor. După predanie, la 13 octombrie, în fața ostașilor sârbi a apărut o fecioară, care le-⁠a întărit curajul înainte de luptă și i-⁠a ajutat să învingă; în ea sârbii au recunoscut pe Zlata din Meglen, și în amintirea minunii au rânduit o prăznuire deosebită la 13 octombrie. Biserica Bulgară o prăznuiește la 18 octombrie. În 2009, un preot, Constantin Kodzabogiukis, a aflat moaștele ei lângă ruinele catedralei vechii mitropolii din Meglen, la cetatea bizantină, la patru-⁠cinci sute de metri de satul Hrisi; cercetate de medicina legală din Salonic și de două laboratoare din Germania, s-⁠a arătat că ele aparțin unei femei de vreo șaptesprezece ani, ucisă în 1795, cu semne de chinuri pe cap și pe coaste. Tot în 2009 a fost aleasă ocrotitoare cerească a bulgăroaicelor din străinătate. În icoane este înfățișată ca o fată în port popular bulgar sau macedonean. Biserici îi poartă numele în Bulgaria, Macedonia de Nord (între care cea din Zagreb, sfințită în 2023), Australia și Grecia.