Teofil

Sfântul Teofil al Antiohiei a fost episcop al Antiohiei în a doua jumătate a veacului al II-⁠lea și unul dintre cei dintâi apologeți creștini de limbă greacă. Singura lui scriere păstrată, Către Autolic, apără credința în fața păgânilor și este cea mai veche scriere creștină cunoscută nouă în care apare cuvântul „Treime”. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, din primele veacuri.

Puține fapte despre viața lui sunt sigure. Din propria sa scriere aflăm că s-⁠a născut păgân, aproape de Tigru și de Eufrat, că a primit o educație aleasă în literatura greacă și că a ajuns la Hristos citind Sfintele Scripturi, mai ales pe prooroci. A primit Botezul la maturitate. În cartea care s-⁠a păstrat nu pomenește nimic despre treapta lui în Biserică.

După Eusebiu de Cezareea, Teofil a fost al șaselea episcop al Antiohiei, numărând de la apostoli, după Petru, Evodie, Ignatie, Heron și Eros. Datele sunt aproximative: a devenit episcop în jurul anului 169 și a adormit în deceniul al nouălea, pe vremea împăratului Commodus. Eusebiu vorbește de râvna cu care el și ceilalți mari păstori ai vremii alungau ereticii care atacau turma lui Hristos și amintește o carte scrisă de Teofil împotriva lui Marcion. Eusebiu și Ieronim mai pomenesc o lucrare împotriva lui Hermogene, scrieri de învățătură și tâlcuiri la Evanghelie și la Pilde, despre care Ieronim se îndoia că ar fi ale lui. Niciuna nu s-⁠a păstrat.

Către Autolic are trei cărți. Este scrisă pentru Autolic, un prieten păgân învățat, care cerea să i se arate Dumnezeul creștinilor. Teofil răspunde că Dumnezeu nu se vede cu ochii trupului, ci se cunoaște prin lucrările Lui și prin sufletul curat, așa cum sufletul omului nu se vede, dar se cunoaște din viața trupului. El tâlcuiește că creștinii își trag numele de la ungere și sunt unși cu mirul lui Dumnezeu.

În cartea a doua scrie că Dumnezeu a făcut toate prin Cuvântul și Înțelepciunea Sa. Socotește primele trei zile ale facerii, dinainte de luminătorii cerului, drept chipuri ale Treimii: Dumnezeu, Cuvântul Lui și Înțelepciunea Lui. Limbajul este încă de început și nu are chipul exact al învățăturii de mai târziu a Bisericii, dar vine din aceeași credință. În cartea a treia susține că Moise și proorocii sunt mult mai vechi decât filosofii și poeții greci și dă o cronologie de la facerea lumii până la împăratul Marcu Aureliu. Arată totodată cum trăiesc creștinii: cu iubire de oameni, curăție și milă.

Biserica îl numără pe Teofil între dascălii ei sfinți. Calendarele ruse l-⁠au așezat odinioară la 19 decembrie, deși nu se află în mineiul rus de azi, iar Biserica Apuseană îl pomenește la 13 octombrie. Nu se știu mucenicia lui și nici moaște. Însemnătatea lui stă în mărturia despre cum vorbeau despre Dumnezeu creștinii din Antiohia, unde ucenicii au fost numiți întâia dată creștini, încă din veacul al II-⁠lea.