Inochentie Kikin

Sfântul Sfințit Mucenic Inochentie Kikin a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut în 1878 și împușcat la 26 octombrie 1937 la Novosibirsk. Este socotit între noii mucenici ai Novosibirskului. A fost trecut în rândul sfinților noilor mucenici și mărturisitori ruși la 24 aprilie 2002, împreună cu protoiereul Nicolae Ermolov. Este pomenit la 13 octombrie după calendarul vechi (26 octombrie după cel nou), ziua morții.

S-⁠a născut în familia preotului, apoi protoiereului Arsenie Ivanovici Kikin (născut în 1851). Bunicul lui fusese și el preot, iar fratele mai mare al tatălui, Petru, a devenit de asemenea preot. Avea o soră, Eufrosina, căsătorită Bîcikova. În 1899 a absolvit seminarul teologic din Tomsk cu gradul cel mai înalt. Din 18 august 1900 a slujit ca citeț, iar din 3 decembrie 1902 a fost numit învățător la clasele pregătitoare ale școlii teologice din Tomsk. În 1908 a venit în satul Nijne-⁠Kamenskoe, ținutul Barnaul (azi raionul Ordînsk din regiunea Novosibirsk), ca învățător, și a deschis aici o școală bisericească de parohie. Sub îndrumarea lui s-⁠a zidit în sat biserica Sfântului Ierarh Nicolae, iar la 21 septembrie 1910 a fost hirotonit preot și numit paroh al casei de rugăciune Sfântul Nicolae din Nijne-⁠Kamenskoe, în districtul bisericesc al 16-lea, unde a slujit până la arestarea din 28 iulie 1937. După mărturia urmașilor enoriașilor, în august 1919 părintele Inochentie a izbutit să-⁠l convingă pe conducătorul unei cete kolceakiste, Konokotin, să nu facă în sat o acțiune de pedepsire.

A rămas văduv foarte devreme, iar la începutul anilor 1920 i-⁠au murit doi copii. În 1922, prin rezoluția episcopului Sofronie al Novonikolaevskului, a fost răsplătit cu camilafca. Din 1924 a fost prieten cu părintele Nicolae Ermolov; amândoi au rămas credincioși ierarhiei patriarhului Tihon și îndemnau turma să nu sprijine schisma reînnoitoare. În 1922 și 1929 a fost arestat pentru scurt timp, iar în 1929 se plănuia să fie trimis într-⁠o colonie de muncă, dar în ambele cazuri s-⁠a întors la slujirea preoțească.

Preotul Inochentie a fost arestat la 28 iulie 1937. Întâi a fost închis în celula de arest preventiv de la secția de miliție din Ordînsk, apoi mutat la închisoarea din Novosibirsk. A fost trimis în judecată după articolul 58-10-8-11 al Codului penal al RSFSR, ca și cum ar fi dus o activitate contrarevoluționară, grupând în jurul său elemente nemulțumite și culăcești. Ca și părintele Nicolae Ermolov, părintele Inochentie a fost declarat membru al unei „organizații contrarevoluționare de răscoală”. La 1 octombrie 1937 troica administrației NKVD pentru Ținutul Siberiei de Vest i-⁠a osândit pe Nicolae Ermolov și Inochentie Kikin la moarte prin împușcare, cu confiscarea averii. Au fost împușcați la 26 octombrie 1937 la Novosibirsk și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută. Prin hotărârea prezidiului tribunalului regional din Novosibirsk din 2 august 1958, hotărârea troicii a fost anulată, iar cauza a fost închisă pentru lipsa faptei.

La 24 aprilie 2002, prin hotărârea Preafericitului Patriarh și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, protoiereul Nicolae Ermolov și preotul Inochentie Kikin au fost trecuți între sfinții noi mucenici și mărturisitori ruși. Slăvirea solemnă a avut loc la Privegherea din catedrala Înălțării din Novosibirsk, la 23 mai 2002, cu participarea Patriarhului Alexei al II-⁠lea. Autorul troparului sfinților mucenici din Novosibirsk, Nicolae și Inochentie, este preotul Alexandru Matruk.