Gheorghe cel Nou din Sofia

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe cel Nou din Sofia era originar din Sofia, în Bulgaria, și slujea ca ostaș în armata otomană, împreună cu alți creștini. În martie 1437 se afla la Adrianopol, în Tracia. Într-⁠o zi, ducând arcul la reparat, a auzit niște soldați musulmani batjocorind pe Hristos. Mâniat, Gheorghe a spus: „Doar Unul este sfânt, Unul este Domn, doar Unul se închină, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl”, și a mai adăugat lucruri puțin plăcute despre credința lor. Musulmanii s-⁠au înfuriat, l-⁠au atacat și l-⁠au lovit în față, dar el a repetat mai tare ce spusese. L-⁠au prins, i-⁠au pus o coardă de arc în jurul gâtului, i-⁠au legat mâinile și l-⁠au dus la cârmuitor.

Întrebat dacă a spus cele relatate, a recunoscut și a vorbit la fel și cârmuitorului. După o bătaie a fost trimis la alt demnitar, unde a dat aceleași răspunsuri. Mulțimea s-⁠a mâniat și a cerut pedepsirea lui. Sfântul s-⁠a cam înfricoșat, dar a răspuns: „La ce bun să tăgăduiesc adevărul? Da, am spus tot ce ați auzit.” Un dregător i-⁠a poruncit să-⁠și retragă cuvintele și să se facă musulman, promițându-⁠i onoruri și daruri, dar Gheorghe a mărturisit din nou credința în Hristos și a refuzat. Mulțimea a cerut moartea lui, iar cârmuitorul a spus că va hotărî el. În drum spre închisoare a fost bătut și scuipat, dar a rămas calm; în temniță a fost batjocorit și chinuit, și a răbdat cu mare răbdare.

A doua zi au venit conducători religioși și au poruncit să fie adus. Sfântul nu părea înspăimântat, ci bucuros, mărturisind pe Hristos și batjocorind credința lor. Unul a zis că, potrivit legii lor, merită bătaie, nu moarte, dar mulțimea striga să fie ars, așa că dregătorii înfricoșați l-⁠au dat gloatei. S-⁠a aprins un foc, iar Gheorghe s-⁠a apropiat cu curaj, știind că cei care ucid trupul nu pot ucide sufletul. I-⁠au promis iarăși mari răsplăți dacă primește credința lor, dar el a refuzat. A fost pus într-⁠un coș și coșul pus pe foc; când coșul a luat foc, cineva l-⁠a înjunghiat în pântece cu o suliță. Au pus mai mult lemn, iar focul a ars de la cinci după-⁠amiaza până în zori. Trupul sfântului a fost aproape cu totul ars, iar cenușa a fost risipită de musulmani ca să nu o poată aduna creștinii. Câteva zile după mucenicie, la locul execuției au apărut lumini de felurite forme, flacără, rază și altele.

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe a pătimit pentru Hristos marți, 26 martie 1437, la vârsta de treizeci de ani, și a primit cununa nestricăcioasă a slavei. Un martor ocular a lăsat o relatare scrisă, pe care o declară adevărată, fără adaosuri. Este pomenit la 26 martie (stil nou; 8 aprilie pe stil vechi).