Herbert de Derwentwater

Sfântul Cuvios Herbert de Derwentwater a fost preot și pustnic în Anglia, mort la 20 martie 687. Știrile despre el vin din „Istoria bisericească a poporului englez” a lui Beda și din viața Sfântului Cuthbert. A fost multă vreme prieten și ucenic al Sfântului Cuthbert din Lindisfarne, la cererea căruia a trăit ca sihastru pe o mică insulă din lacul Derwentwater, care îi poartă numele. Mânca pești din lac și cultiva legume în jurul chiliei.

În fiecare an mergea la Lindisfarne să primească îndrumare duhovnicească. În 686 a aflat că prietenul lui se află la Carlisle, ca să dea veșmântul monahal reginei Eormenburg, și s-⁠a dus acolo. Cuthbert i-⁠a spus că nu se vor mai vedea în această lume, căci simțea că i se apropie sfârșitul. Herbert a căzut plângând la picioarele lui și l-⁠a rugat să capete de la Dumnezeu harul ca amândoi să fie primiți în ceruri în același timp. După rugăciunea lui Cuthbert, el s-⁠a întors în sihăstria sa, a căzut într-⁠o boală lungă și, curățit de neputințe, a adormit chiar în ziua în care a murit Cuthbert, 20 martie 687.

Rămășițele chiliei se văd încă la capătul de nord al insulei. În fiecare an se săvârșește acolo o liturghie în amintirea lui, iar câteva biserici engleze îi poartă numele. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 20 martie (stil nou; 2 aprilie pe stil vechi).