Iacob, Iacob Diaconul și Dionisie Monahul

Sfinții Cuvioși Mucenici Iacob, Iacob Diaconul și Dionisie Monahul au fost trei monahi athoniți uciși pentru Hristos la 1 noiembrie 1520, după șaptesprezece zile de chinuri.

Iacob s-⁠a călugărit la mănăstirea Dochiariu din Athos. Mutându-⁠se la schitul georgian pustiit al Sfântului Ioan Botezătorul, l-⁠a refăcut sub îndrumarea bătrânului Ignatie. În diferite ascultări a urcat la înălțimea curăției și a primit descoperiri cerești, ca Apostolul Pavel (2 Corinteni 12, 2-4): a văzut locașurile raiului și adâncurile iadului. Prin harul lui Dumnezeu putea cunoaște tainele inimilor și gândurile ascunse ale celor ce veneau la el și avea darul facerii de minuni. Pe când se afla în Etolia cu ucenicii lui, a vindecat bolnavi și i-⁠a învățat pe toți. Autoritățile turcești au născocit învinuiri mincinoase, acuzându-⁠l de răzvrătire, ca să-⁠l silească să se lepede de Ortodoxie. Iacob și cei doi ucenici ai săi, diaconul Iacob și monahul Dionisie, au răbdat chinurile cele mai aspre timp de șaptesprezece zile și au primit cununa muceniciei la 1 noiembrie 1520.

Moaștele monahilor mucenici, slăvite prin minuni, au fost puse în mănăstirea Sfintei Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri, din târgușorul Galatista, lângă Salonic. Vestea lor a atras curând aproximativ o sută de frați în mănăstire, sub egumenul Sfântul Teona (4 aprilie), el însuși ucenic al lui Iacob.