Iamblic din Efes

Sfântul Iamblic din Efes este unul dintre Sfinții Șapte Tineri din Efes: Maximilian, Iamblic, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian (Constantin) și Antonin, care au trăit în veacul al III-⁠lea. Maximilian era fiul dregătorului Efesului, iar ceilalți șase erau fii ai altor cetățeni de seamă ai Efesului. Tinerii erau prieteni din copilărie și toți erau în slujba militară.

Când împăratul Deciu (249-251) a venit în Efes, a poruncit tuturor cetățenilor să se înfățișeze și să aducă jertfă zeilor păgâni; pe cei neascultători îi așteptau chinurile și moartea. Din pârâ celor care căutau bunăvoința împăratului, au fost chemați la judecată și cei șapte tineri. Înfățișați împăratului, ei și-⁠au mărturisit credința în Hristos. Li s-⁠au luat îndată însemnele militare, brâiele. Dar Deciu i-⁠a lăsat liberi, nădăjduind că își vor schimba hotărârea cât timp el va fi în campanie. Tinerii au plecat din cetate și s-⁠au ascuns într-⁠o peșteră a muntelui Ohlon, unde petreceau timpul în rugăciuni, pregătindu-⁠se de nevoința muceniciei. Cel mai tânăr dintre ei, Sfântul Iamblic, îmbrăcat în zdrențe de cerșetor, mergea în cetate și cumpăra pâine. Într-⁠una din aceste ieșiri a auzit că împăratul s-⁠a întors și că ei sunt căutați ca să fie aduși la judecată. Sfântul Maximilian i-⁠a îmbărbătat pe prieteni să iasă din peșteră și să se înfățișeze de bunăvoie la judecată. Aflând unde se ascund tinerii, împăratul a poruncit să fie astupată intrarea peșterii cu pietre, ca ei să moară acolo de foame și de sete. Doi dintre dregătorii de față la zidirea intrării erau creștini în taină. Dorind să păstreze amintirea sfinților, au pus între pietre un cufăr pecetluit cu două tăblițe de cositor, pe care erau scrise numele celor șapte tineri și împrejurările pătimirii și morții lor.

Dar Domnul a trimis tinerilor un somn minunat, care a ținut aproape două veacuri. Până atunci prigoana creștinilor încetase, deși în vremea binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr (408-450) au apărut eretici care tăgăduiau învierea morților la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Unii ziceau: „Cum poate fi învierea morților, când nu va fi nici suflet, nici trup, căci se vor nimici?”. Alții afirmau: „Numai sufletele vor primi răsplată, căci trupurile nu pot învia după o mie de ani, când nu va mai rămâne din ele nici țărână”. Atunci Domnul a descoperit taina învierii morților și a vieții viitoare prin cei șapte tineri.

Stăpânul unui loc pe care se afla muntele Ohlon a început o construcție de piatră, iar muncitorii au desfăcut intrarea peșterii. Domnul i-⁠a înviat pe tineri, care s-⁠au trezit ca dintr-⁠un somn obișnuit, fără să bănuiască că au trecut aproape două sute de ani. Trupurile și hainele lor erau cu totul nestricate. Pregătindu-⁠se să primească chinurile, tinerii l-⁠au rugat pe Sfântul Iamblic să cumpere iarăși pâine din cetate pentru întărirea puterilor. Apropiindu-⁠se de cetate, tânărul s-⁠a minunat văzând pe porți sfânta cruce. Auzind rostit liber numele lui Iisus Hristos, a început să se îndoiască dacă a ajuns în cetatea lui. Plătind pâinea, a dat negustorului o monedă cu chipul împăratului Deciu și a fost reținut ca ascunzător al unei comori de monede vechi. Sfântul Iamblic a fost dus la dregătorul cetății, la care se afla atunci episcopul Efesului. Ascultând răspunsurile nedumerite ale tânărului, episcopul a înțeles că Dumnezeu descoperă prin el o taină și a mers el însuși, cu poporul, la peșteră. La intrarea peșterii a scos din grămada de pietre cufărul pecetluit și l-⁠a deschis. A citit pe tăblițele de cositor numele celor șapte tineri și împrejurările astupării peșterii din porunca lui Deciu. Intrând în peșteră și văzându-⁠i vii, toți s-⁠au bucurat și au înțeles că Domnul, prin deșteptarea lor din somnul lung, descoperă Bisericii taina învierii morților. Curând a sosit în Efes însuși împăratul și a vorbit cu tinerii în peșteră. Atunci sfinții tineri, sub ochii tuturor, și-⁠au plecat capetele la pământ și au adormit iarăși, de data aceasta până la învierea de obște. Împăratul voia să pună pe fiecare într-⁠o raclă prețioasă, dar sfinții tineri, arătându-⁠i-⁠se în vis, i-⁠au spus să lase trupurile lor în peșteră, pe pământ. În secolul al XII-⁠lea, egumenul rus Daniil, pelerin, a văzut în peșteră moaștele celor șapte tineri.

A doua oară pomenirea celor șapte tineri se face la 22 octombrie. (După o tradiție intrată în Proloagele ruse, tinerii au adormit a doua oară în ziua aceea; după o însemnare din Mineiul grecesc din 1870, ei au adormit întâia dată la 4 august și s-⁠au trezit la 22 octombrie. Sfinții tineri sunt pomeniți și în slujba începutului anului bisericesc, la 1 septembrie.) Calendarul pe care ne sprijinim îi are la 17 august și la 4 noiembrie (stil nou).