Ilaria din Roma

Sfânta Muceniță Ilaria din Roma a fost soția tribunului Claudiu și mama sfinților mucenici Iason și Maur. A pătimit în vremea împăratului Numerian (283-284), în șirul mucenicilor Hrisant și Daria.

Hrisant, dintr-⁠o familie păgână, a primit o bună învățătură. Printre cărțile pe care le citea, îi cădeau în mână unele în care păgânii vorbeau despre creștinism. Tânărul a voit să citească cărțile scrise de creștini înșiși și a găsit cărțile Noului Testament. Sfânta Scriptură a luminat sufletul tânărului cu minte limpede. A găsit pe preotul Carpofor, care se ascundea de prigoană, și a primit de la el Sfântul Botez, apoi a început să propovăduiască pe față Evanghelia. Tatăl lui a căutat în orice chip să-⁠l abată de la creștinism și l-⁠a însurat cu frumoasa Daria, preoteasă a Atenei Palas. Dar Sfântul Hrisant a izbutit să-⁠și aducă soția la Hristos, și tinerii soți au hotărât de comun acord să ducă o viață fecioarească. După moartea tatălui au început să locuiască în case deosebite. Sfântul Hrisant a adunat în jurul lui câțiva tineri aduși la Hristos, iar în jurul Sfintei Daria s-⁠au adunat femei cucernice.

Orășenii s-⁠au plâns eparhului Celeriu că Hrisant și Daria propovăduiesc necăsătoria. Sfântul Hrisant a fost dat la chinuri tribunului Claudiu. Dar chinurile nu i-⁠au zdruncinat curajul tânărului mucenic, căci puterea lui Dumnezeu îl ajuta vădit. Uimit, tribunul Claudiu a crezut în Hristos și a primit Sfântul Botez împreună cu soția Ilaria, cu fiii Iason și Maur și cu toți casnicii și ostașii. Când vestea a ajuns la împăratul Numerian (283-284), acesta a poruncit să fie omorâți. Mucenicul tribun Claudiu a fost înecat în mare, iar fiii și ostașii lui au fost decapitați. Creștinii au îngropat trupurile sfinților mucenici într-⁠o peșteră din apropiere, iar Sfânta Ilaria a început să meargă mereu acolo să se roage. Odată a fost urmărită și adusă la chinuri. Sfânta a cerut câteva clipe pentru rugăciune, la sfârșitul căreia a murit. Slujnica a îngropat-⁠o pe sfânta în peșteră, lângă fiii ei.

Pe Sfânta Daria, chinuitorii au dat-⁠o într-⁠o casă de desfrâu. Dar acolo a păzit-⁠o un leu trimis de Dumnezeu. Pe toți cei ce încercau să o pângărească, leul îi culca la pământ, dar îi lăsa în viață. Mucenița le propovăduia pe Hristos și îi întorcea la calea mântuirii. Pe Sfântul Hrisant l-⁠au aruncat într-⁠o groapă duhnitoare, în care se scurgeau toate scursorile cetății. Dar lui i-⁠a strălucit Lumina cerească, iar în loc de duhoare groapa s-⁠a umplut de bună mireasmă. Atunci împăratul Numerian a poruncit să fie dați călăilor Hrisant și Daria. După chinuri, mucenicii au fost îngropați de vii în pământ.

În peștera aflată aproape de locul execuției au început să se adune creștini, prăznuind ziua sfârșitului muceniciei sfinților. Slujeau acolo și se împărtășeau cu Sfintele Taine. Aflând, autoritățile păgâne au poruncit să se astupe intrarea peșterii, plină de rugători. Așa au pierit în chinuri mulți creștini, dintre care doi sunt cunoscuți pe nume: mucenicii preotul Diodor și diaconul Marian.

Sfinții sunt pomeniți la 1 aprilie (stil nou).