Ilie Persul

Sfântul Mucenic Ilie Persul este numit în Sinaxar între mucenicii închiși la Baravoh, în Persia, pe vremea împăratului Sapor (310 până la 331), aprig prigonitor al creștinilor. Pagina Azbyka spune despre el doar că se afla în temniță împreună cu alți mucenici și nu adaugă nimic aparte.

Doi frați creștini, Iona și Varahisie, trăiau în satul Iasî din Persia. Aflând că în cetatea Baravoh sunt chinuiți creștini, au mers acolo și au găsit în temniță pe mucenicii Zanifan, Lazăr, Marufan, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Sivefin și Sava. I-⁠au îndemnat să se țină până la capăt de credința creștină. Cei doi frați au fost prinși și duși la judecata căpeteniilor perșilor Masdraf, Sirof și Marmisie, care au vrut să-⁠i silească să se închine soarelui, focului și apei. Mucenicii și-⁠au mărturisit credința în Hristos și au refuzat, de aceea au fost supuși la cele mai cumplite chinuri.

Cel dintâi a pătimit Sfântul Iona: a fost legat de un copac și bătut îndelung, târât pe gheața unui lac înghețat, i s-⁠au tăiat degetele de la mâini și de la picioare, i s-⁠a tăiat limba, i s-⁠a jupuit pielea capului, apoi a fost tăiat în două cu fierăstrăul, iar trupul i-⁠a fost aruncat într-⁠un șanț. Pe Sfântul Varahisie l-⁠au încătușat la mâini cu lanțuri înroșite în foc, i-⁠au turnat cositor topit în nas, în urechi și în gură și l-⁠au chinuit legat de o roată care se învârtea. Sfântul și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu după ce i-⁠au turnat în gură smoală clocotită. Trupurile lui Iona, Varahisie și ale celorlalți mucenici au fost îngropate de un creștin cucernic numit Avdisot.

Pagina arată în notă că Ilie nu este pomenit în Mineiul de azi al Bisericii Ruse. Mucenicii sunt prăznuiți la 10 aprilie, după stilul nou.