Ioan Ascetul

Cuviosul Ioan Ascetul (numit în georgiană Ioan Dakuduleba, „pustnicul”, † înainte de 886) a fost egumen al Mănăstirii Sfinților Serghie și Vah din Constantinopol, născut în Vania, în tema Vucelarion. Este cinstit de credincioși ca sfânt, fără o canonizare cunoscută; Biserica Georgiei îl pomenește la 26 martie.

Viața lui se păstrează într-⁠o traducere georgiană, într-⁠un singur manuscris, Mineiul de martie de la Gelati (Kutaisi), din secolul al XVI-⁠lea. În titlu, autorul este numit monahul și păzitorul vaselor Iosif, adică, se pare, Cuviosul Iosif Imnograful, care l-⁠a cunoscut personal pe Ioan și „a stat cu el mulți ani”. Iosif Imnograful s-⁠a nevoit în anii 837-839 la Mănăstirea Serghie și Vah din Constantinopol, al cărei egumen a fost mai târziu Ioan.

S-⁠a născut în satul Vania, din tema Vucelarion (nordul Asiei Mici), într-⁠o familie de țărani; părinții se numeau Teofilact și Vasilia. După moartea soțului, Vasilia a plecat în munți și s-⁠a așezat lângă biserica Sfântului Arhanghel Mihail, iar Ioan a ajuns păstor. Încă din copilărie avea chemare spre viața monahală; „stând în munți cu turmele, vărsa șuvoaie de lacrimi, și împreună cu el plângeau chiar și plantele și stâncile”. Fiica unui vecin a încercat să-⁠l ispitească, dar Ioan a hotărât să se retragă în munți ca pustnic. Cu vremea a ajuns vestit prin nevoințele, minunile și ajutorul dat celor ce veneau la el (de pildă, la rugăciunea lui pescarii au prins zece nisetri mari). Pustnicul Sava i-⁠a proorocit că va primi tunderea monahală la Constantinopol. Împăratul Vasile I Macedoneanul (867-886) i-⁠a purtat mare respect; din voia împăratului a rămas la Constantinopol și a fost numit egumen al mănăstirii mucenicilor Serghie și Vah. Avea darul de a găsi moaștele sfinților ascunse sub pământ: în munți a aflat moaștele apostolului Fortunat, iar în mănăstirea Serghie și Vah a aflat moaștele Sfântului Mucenic Serghie, îngropate de iconoclaști. După mulți ani împăratul l-⁠a numit egumen al mănăstirii Sfântului Mucenic Diomid, unde a murit la adânci bătrânețe.

Data exactă a morții nu se știe, dar, fiindcă autorul Vieții, Cuviosul Iosif, a murit în 886 (după părerea cea mai răspândită), Ioan a murit mai devreme. Totuși, ținând seama că a fost multă vreme egumen al mănăstirilor Serghie și Vah și Diomid (al celei dintâi nu mai devreme de 867), se poate crede că a trăit până prin anii optzeci ai secolului IX. Mai mulți cercetători au încercat să-⁠l identifice cu alți sfinți cu nume apropiate, dar acele identificări rămân ipoteze.