Ioan Cernov

Sfântul Mucenic Ioan Cernov, psalt, s-⁠a născut în 1880 în satul Alexeevka, volostul Rojdestvenskaia, ținutul Borovsk, gubernia Kaluga (azi raionul Naro-⁠Fominsk), în familia țăranului Alexei Cernov. După școala sătească a lucrat pământul ca tatăl său. Când au venit la putere necredincioșii și s-⁠au colectivizat gospodăriile, Ivan Alexeevici a plecat din sat și s-⁠a angajat la o fabrică din Naro-⁠Fominsk, dar când conducerea a aflat că este psalt la biserica Sfinților Petru și Pavel, a fost dat afară și s-⁠a întors în sat.

În 1938 președintele sfatului sătesc a scris pentru NKVD o adeverință de arestare, punându-⁠i în seamă că fiica lui fusese la mănăstire și că el însuși fusese scos de la lucru în colhoz ca element religios. Toți locuitorii din Alexeevka erau enoriași ai bisericii Intrării în Biserică din satul vecin Kotovo, dar spre sfârșitul anilor treizeci preoții care slujeau acolo au fost arestați, iar Ivan Alexeevici a stăruit ca biserica să primească preot și slujbele să fie reluate. A scris o scrisoare și a mers din casă în casă să strângă semnături pentru deschiderea bisericii: locuitorii vor preot, ca să poată avea slujbe și rânduieli, și cer autorităților să dea cheile bisericii unui grup de credincioși și împuternicitului lor, Ivan Alexeevici Cernov.

În ziua alegerilor pentru Sovietul Suprem, la 12 decembrie 1937, a pus în urnă, odată cu buletinul, o scrisoare pentru candidatul districtului. Scria că cetățenii se socotesc liberi după constituția lui Stalin și își pot spune nevoile ca oameni credincioși în Dumnezeu și în Sfânta Biserică, îl rugau să le ajute, pe bătrâni și bătrâne, să se roage lui Dumnezeu pentru toată lumea și pentru el și să meargă la biserică, unde simt bucuria sufletului. Se bucurau pentru constituția care, în articolul 124, vorbește de libertatea slujbelor religioase, mai scumpă pentru ei decât orice. „Tinerii să se veselească, să cânte, iar noi, bătrânii, să mergem la casa lui Dumnezeu, să ne împărtășim și să înmormântăm pe cel adormit. Orice putere este de la Dumnezeu. Glasul poporului este glasul lui Dumnezeu”.

Scrisoarea a ajuns imediat la NKVD, care a aflat lesne cine o scrisese. Au fost interogați unii locuitori din Alexeevka, care au spus că în martie 1938 el umblase prin sat să strângă semnături pentru deschiderea bisericii din Kotovo și vorbise despre nevoia credinței în Dumnezeu. Se spunea că ar fi zis colhoznicilor: „Iată, anul acesta e an de secetă, ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu, altfel nu rodește nimic și vom muri de foame. Înainte eram stăpâni pe noi, acum orice vrem să facem trebuie să cerem voie. Iată ce au făcut blestematele de comuniste, ne chinuiesc, au închis bisericile, dar le va veni sfârșitul și atunci vom trăi bine”. La 21 iunie 1938 un lucrător NKVD a scris adeverința de arestare, învinuindu-⁠l că strânge semnături pentru deschiderea bisericii. La 28 iunie a fost arestat și închis la Butârka, în Moscova.

Anchetatorul l-⁠a întrebat dacă a scris în ziua alegerilor o scrisoare către deputat. A răspuns că da, de conținut religios, și că o pusese în urnă în plic, împreună cu buletinul. Nu s-⁠a recunoscut vinovat de activitate contrarevoluționară și a respins mărturiile martorilor mincinoși. Anchetatorii au sfârșit la 13 august, iar la 19 septembrie 1938 Consfătuirea Specială a NKVD l-⁠a condamnat la cinci ani de lagăr. A fost trimis într-⁠un lagăr de la Marea Albă și Marea Baltică, unde a sosit la 8 noiembrie. Ivan Alexeevici Cernov a murit de foame în infirmeria punctului de lagăr nr. 14 Semenovo, raionul Pudoj din Karelia, la 10 aprilie 1939, și a fost îngropat în cimitirul de la un kilometru de lagăr, într-⁠un mormânt necunoscut.

Biserica îl pomenește la 10 aprilie, după stilul nou, la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia, la 31 iulie în Soborul sfinților din Kaluga și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici, ale sfinților Moscovei și ale noilor mucenici ai Kareliei.