Ioan din Efes

Sfântul Ioan din Efes este unul dintre cei șapte tineri din Efes, pomeniți împreună cu Maximilian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Exacustodian (Constantin) și Antonin. Au trăit în veacul al III-⁠lea. Maximilian era fiul dregătorului cetății, iar ceilalți șase erau fiii altor cetățeni de seamă din Efes. Prieteni din copilărie, slujeau toți în oaste.

Când împăratul Deciu (249 până la 251) a sosit la Efes, a poruncit ca toți cetățenii să vină să aducă jertfă zeilor, iar pe cei neascultători îi așteptau chinuri și moartea. După denunțul celor care căutau bunăvoința împăratului, au fost chemați și cei șapte tineri. Stând înaintea împăratului, și-⁠au mărturisit credința în Hristos. Li s-⁠au luat îndată însemnele militare, brâiele de ostași. Deciu i-⁠a lăsat totuși liberi, nădăjduind că se vor răzgândi cât timp el va fi plecat în campanie. Tinerii au ieșit din oraș și s-⁠au ascuns într-⁠o peșteră de pe muntele Ohlon, unde petreceau în rugăciune, pregătindu-⁠se de mucenicie. Cel mai mic, Iamvlih, îmbrăcat în zdrențe de cerșetor, mergea în oraș și cumpăra pâine. Într-⁠una din ieșiri a auzit că împăratul s-⁠a întors și că ei sunt căutați. Maximilian i-⁠a îmbărbătat pe prieteni să iasă din peșteră și să se înfățișeze de bunăvoie la judecată. Aflând unde se ascund, împăratul a poruncit să se zidească intrarea peșterii cu pietre, ca tinerii să moară în ea de foame și de sete. Doi dintre dregători care erau de față la zidirea intrării erau creștini în ascuns. Voind să păstreze pomenirea sfinților, au pus printre pietre o cutiuță pecetluită, în care erau două tăblițe de cositor cu numele celor șapte și cu împrejurările pătimirii și morții lor.

Dar Domnul a trimis asupra tinerilor un somn minunat, care a durat aproape două veacuri. Între timp prigoana creștinilor încetase, deși în vremea binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr (408 până la 450) au apărut eretici care tăgăduiau învierea morților la a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Unii spuneau: „Cum poate fi înviere, când nu va mai fi nici suflet, nici trup, fiindcă se vor nimici?”. Alții afirmau: „Numai sufletele vor primi răsplata, fiindcă trupurile nu pot învia după o mie de ani, când nu va rămâne din ele nici țărână”. Atunci Domnul a descoperit taina învierii morților și a vieții viitoare prin cei șapte tineri.

Stăpânul terenului pe care se afla muntele Ohlon a început o clădire de piatră, iar muncitorii au desfăcut intrarea peșterii. Domnul i-⁠a înviat pe tineri și ei s-⁠au trezit ca dintr-⁠un somn obișnuit, fără să știe că trecuseră aproape două sute de ani. Trupurile și hainele lor erau cu totul nestricate. Pregătindu-⁠se să primească chinurile, l-⁠au trimis pe Iamvlih să mai cumpere pâine din oraș pentru întărirea puterilor. Apropiindu-⁠se de oraș, tânărul s-⁠a uimit să vadă pe porți sfânta cruce. Auzind Numele lui Iisus Hristos rostit în voie, a început să se îndoiască că a venit în cetatea sa. Plătind pâinea, i-⁠a dat negustorului o monedă cu chipul împăratului Deciu și a fost reținut sub bănuiala că ascunde o comoară de monede vechi. A fost dus la dregătorul cetății, la care se afla atunci episcopul Efesului. Ascultând răspunsurile nedumerite ale tânărului, episcopul a înțeles că Dumnezeu descoperă prin el o taină și a mers el însuși cu poporul la peșteră. La intrare a scos din grămada de pietre cutiuța pecetluită și a deschis-⁠o. A citit pe tăblițele de cositor numele celor șapte și împrejurările zidirii peșterii la porunca împăratului Deciu. Intrând în peșteră și văzând tinerii vii, toți s-⁠au bucurat și au înțeles că Domnul, prin trezirea lor din somnul lung, descoperă Bisericii taina învierii morților. Curând a sosit la Efes și împăratul, care a vorbit cu tinerii în peșteră. Atunci sfinții tineri și-⁠au plecat capetele la pământ în ochii tuturor și au adormit din nou, de data aceasta până la învierea de obște. Împăratul a vrut să pună pe fiecare într-⁠o raclă prețioasă, dar sfinții i s-⁠au arătat în vis și au poruncit să le lase trupurile în peșteră, pe pământ. În veacul al XII-⁠lea egumenul rus Daniil, pelerin, a văzut în peșteră aceste sfinte moaște ale celor șapte tineri.

A doua pomenire a celor șapte tineri se face la 22 octombrie. După o tradiție intrată în Proloagele rusești, tinerii au adormit a doua oară în ziua aceea; după o notă dintr-⁠un Mineiu grecesc din 1870, au adormit întâia oară la 4 august și s-⁠au trezit la 22 octombrie. Sfinții tineri sunt pomeniți și în slujba începutului anului bisericesc, la 1 septembrie. Pomenirea lor cade la 17 august și la 4 noiembrie, după stilul nou.