Ioan Iovan

Ioan Iovan, născut Silviu Cornel la 26 iunie 1922 la Husasău de Criș, în Bihor, a fost arhimandrit și mare duhovnic, fiu duhovnicesc al părintelui Arsenie Boca și duhovnic la mănăstirile Vladimirești, Plumbuita și Recea. A murit la 17 mai 2008 la Mănăstirea Recea, în Vrancea. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A fost al optulea copil al preotului Gavriil și al preotesei Maria Iovan. A făcut liceul la Oradea, Teologia la Cluj (1942-1946), cu lucrarea de licență Sfânta Euharistie și viața mistică, a început doctoratul sub părintele Dumitru Stăniloae și a studiat și Dreptul. La Sâmbăta de Sus l-⁠a cunoscut pe părintele Arsenie Boca și a fost trimis la Mănăstirea Vladimirești, în Galați, ca duhovnic. A fost hirotonit diacon la 26 mai 1948 de episcopul Nicolae Popovici al Oradiei, singurul episcop martir al Bisericii sub comunism, și tuns monah la 7 noiembrie 1949 la Sihastru, lângă Adjud, cu numele Ioan.

La Vladimirești, între 1948 și 1955, a împărtășit des credincioșii, ca primii creștini, și a introdus spovedania în comun, cu dezlegările rânduite. Faptul acesta a fost socotit necanonic de Patriarhie și, la presiunea organelor statului, a fost caterisit în lipsă la 27 ianuarie 1955. La 29 martie 1955 armata a invadat mănăstirea și l-⁠a arestat pe el, pe stareța Veronica și pe maici. Procesul s-⁠a încheiat cu condamnare la moarte, comutată în muncă silnică pe viață. A fost închis la Galați, în aceeași celulă în care stătuse Iuliu Maniu, apoi la Văcărești, Jilava, Gherla și Aiud; în închisoare a slujit, a spovedit și a împărtășit mii de deținuți, și a refuzat reeducarea. A fost eliberat la 1 august 1964. În 1966 i s-⁠a făcut un proces pentru oficierea Sfintelor Taine, a fost iar caterisit, în 1970 a fost arestat a treia oară și condamnat la un an.

După eliberarea din 1971 a cerut revenirea în cler. La 26 iunie 1979, după douăzeci și patru de ani de caterisire, a primit aprobarea să slujească. A fost la Cernica, apoi la Plumbuita (din 1980) și, din 1991, la Mănăstirea Recea, lângă Târgu Mureș, apoi în Vrancea, unde a murit la 17 mai 2008. Credincioșii l-⁠au căutat pentru spovedanie, pentru rugăciune pentru bolnavi și pentru cuvântul lui limpede și curajos.