Ioan Karabanov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Karabanov, preot, s-⁠a născut în 1885 în satul Gherasimovo, volostul Șablîkin, ținutul Karaciov, gubernia Orel, în familia țăranului Fiodor Karabanov. În 1905 a absolvit seminarul de învățători din Karaciov și a fost învățător și conducător de școală în satul Znamenskoe, ținutul Bolhov. În 1915 a fost mobilizat și a slujit în Regimentul 203 infanterie. La 1 ianuarie 1916 a fost trimis la școala militară Alexandrovski, iar după absolvire, la 1 mai 1916, a fost numit comandant de pluton, apoi comandant de companie pe front, lângă Dvinsk. Demobilizat în 1917, s-⁠a întors acasă și a fost învățător. În 1918 a fost trimis la cursuri la Orel pentru pregătirea învățătorilor de școli primare superioare. În 1919 a fost chemat în Armata Roșie, unde a fost comandant de pluton și de companie la Batalionul 2 genist de muncă din Orel, Nikolaev și Ocakov. În 1921 s-⁠a demobilizat și a revenit la învățătorie. În 1922 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Gnezdilovo, iar după un timp a fost trimis la biserica din Hotkovo, raionul Șablîkin.

La sfârșitul anilor douăzeci și începutul anilor treizeci autoritățile au hotărât închiderea bisericilor, sub pretext că împiedică înființarea colhozurilor. OGPU a scris că preotul Karabanov și chiaburii și-⁠au făcut un grup în jurul lor, se adună în locuința preotului, critică măsurile puterii sovietice și hotărăsc acțiuni împotriva lor, ceea ce ar fi activitate contrarevoluționară sistematică. La 6 ianuarie 1932 OGPU l-⁠a arestat pe părintele Ioan și pe membrii consiliului bisericii. Interogat a doua zi, a răspuns că în toată viața lui sub puterea sovietică, ca învățător și comandant în Armata Roșie, a apărat interesele proletariatului în războaiele din 1919 până în 1921 împotriva lui Denikin și Wrangel, iar acum slujește poporului și binelui lui. A spus că le-⁠a explicat oamenilor avantajele colectivizării, dar că poporul, nevăzând colhozuri bine puse la punct, nu hotărăște în masă să intre. La 21 ianuarie a avut loc al doilea și ultimul interogatoriu, la care s-⁠a recunoscut vinovat doar în parte: uneori, în casa paznicului, care era și locuința lui, s-⁠au adunat să discute reparațiile bisericii, impozitul bisericii și, uneori, chestiuni politice, de pildă înființarea colhozurilor. Când credincioșii îl întrebau despre intrarea în colhoz, răspundea: „Trebuie să intrați”. A negat orice discuții antisovietice.

La 28 februarie 1932 troica OGPU l-⁠a condamnat la opt ani de lagăr de concentrare. A fost trimis la lagărul de muncă Temnikov din Mordovia. În 1937 s-⁠au deschis dosare noi asupra clericilor aflați în detenție. La 25 august, în așezarea Iavas, unde se afla secția a treia a lagărelor Temnikov, lucrătorii NKVD au întocmit pe baza mărturiilor mincinoase o adeverință asupra părintelui Ioan, care nu a fost chemat la interogatoriu, ci i s-⁠a spus doar înainte de execuție ce pedeapsă primise. La 30 august troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Preotul Ioan Karabanov a fost împușcat la 5 septembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Biserica îl pomenește la 5 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, la 8 septembrie în Soborul sfinților din Orel și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.