Ioan Rojdestvenski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Rojdestvenski, preot din Paleh, s-⁠a născut la 16 martie 1872 în satul Narmoci, ținutul Melenki, gubernia Vladimir, în familia preotului bisericii Înaintemergătorului, Ștefan Nicanorovici Rojdestvenski, și a soției sale Liubov Andreevna. A fost împușcat la 10 mai 1922, odată cu protoiereul Pavel Svetozarov și mireanul Petru Iazîkov, pentru că citise credincioșilor mesajul Patriarhului Tihon despre luarea odoarelor bisericești.

Preot la Paleh

A învățat la școala duhovnicească din Vladimir și în 1892 a absolvit Seminarul din Vladimir. A fost învățător de religie și învățător la școala parohială din Slavțevo, apoi între 1893 și 1897 la școli ale zemstvei din Ivaciovo și Nevero-⁠Sloboda. S-⁠a căsătorit cu Alexandra, fiica protoiereului Vasile Malinin de la biserica Înălțării Sfintei Cruci din satul Paleh, și la 17 octombrie 1897 a fost hirotonit preot pentru acea biserică. Înțelegând cât de însemnată este luminarea poporului în veacul tulbure care începea, a arătat de la început râvnă ca păstor. Din 23 octombrie 1903 a condus biblioteca-⁠sală de lectură gratuită, deschisă prin silințele lui. Între 1905 și 1911 a fost candidat de delegat la congresele de district și eparhiale, iar din 1908 învățător de religie la școala ministerială cu două clase și la școala de fete din Paleh, înființate prin grija lui. Cu soția nu a avut copii, și și-⁠a dat toată puterea și timpul enoriașilor și bisericii. Douăzeci și cinci de ani a slujit la biserica din Paleh și enoriașii l-⁠au iubit ca pe un părinte. Prin truda lui s-⁠au deschis în Paleh societatea de consum, biblioteca și societatea de credit, iar școala de gradul al II-⁠lea îi datorează cel mai mult deschiderea.

Vremea luării odoarelor

La 2 ianuarie 1922 puterea sovietică a dat decretul de luare a bunurilor de muzeu. Foametea de după războiul civil le-⁠a îngăduit bolșevicilor să continue războiul și să prade bisericile și să ucidă slujitori. Patriarhul Tihon, încă din august 1921, ceruse ajutor pentru cei flămânzi. În februarie 1922 le-⁠a scris credincioșilor, îngăduind folosirea pentru cei flămânzi a odoarelor care nu erau sfințite și nu aveau întrebuințare la slujbă, dar la 26 februarie puterea a dat decretul de luare a tuturor obiectelor de preț din aur, argint și pietre, inclusiv a celor sfințite, nimicind caracterul de dar de bunăvoie. Patriarhul a arătat în alt mesaj că nu poate încuviința luarea obiectelor sfințite, pe care canoanele o socotesc sacrilegiu. În martie, Troțki a condus comisia secretă care a preluat controlul acțiunii. Printre primele victime ale campaniei au fost preoții și mirenii din orașul Șuia și din satul Paleh.

La Șuia, la 15 martie 1922, în fața catedralei Învierii, mulțimea a fost împrăștiată cu focuri, cu bice și cu cai, iar cei uciși au fost puși pe pridvor. În aceeași zi luarea odoarelor nu s-⁠a făcut. Au urmat arestări în masă. Au fost învinuiți de împotrivire patru preoți: Pavel Svetozarov, Ioan Rojdestvenski, Ioan Lavrov și Alexandru Smelceakov, starostele catedralei Alexandru Paramonov și douăzeci de mireni; după anchetă, nouăsprezece au fost trimiși în judecată.

La 19 martie, duminică, părintele Ioan a citit de pe amvon mesajul Patriarhului Tihon despre luarea odoarelor bisericești, după datoria lui. După aceea, GPU din Șuia a primit o denunțare că preotul „a citit ca predică mesajul lui Tihon”. La 24 martie i s-⁠a făcut percheziție și mesajul a fost luat, iar a doua zi a fost arestat și învinuit că l-⁠a citit. Martorii, enoriași și iconari prezenți la slujbă, au spus toți într-⁠un glas că părintele îi îndemna să nu se împotrivească luării. La 2 aprilie enoriașii bisericii Înălțării Sfintei Cruci au cerut eliberarea lui, scriind că în douăzeci și cinci de ani nu s-⁠a atins de teme politice și că la ultima slujbă a chemat la liniște. Anchetatorii au stăruit să spună de unde a primit mesajul; el a răspuns că prin poștă, dar nu-⁠și mai amintește de unde, ce ștampilă avea plicul și unde este plicul. La 17 aprilie enoriașii au trimis o cerere Tribunalului Revoluționar Suprem, iar a doua zi sătenii s-⁠au adunat și au scris încă una, amintind de societatea de consum, de biblioteca, de societatea de credit și de școala de gradul al II-⁠lea, datorate părintelui.

La proces, părintele Ioan nu s-⁠a recunoscut vinovat; a confirmat doar că a citit mesajul Patriarhului Tihon și a rostit un cuvânt ca să potolească patimile. În ultimul cuvânt a spus iarăși că nu știe de unde a primit mesajul și că nu a chemat la împotrivire. La 25 aprilie, la ora 18 și un sfert, s-⁠a citit sentința: protoiereul Pavel Svetozarov, preotul Ioan Rojdestvenski și mireanul Petru Iazîkov au fost condamnați la moarte. Sentința a fost executată la 10 mai 1922, la ora două noaptea.

Biserica îl pomenește la 10 mai, în ziua morții, după stilul nou, la 20 iunie în Soborul sfinților din Ivanovo și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.