Ioan și ceilalți mucenici

Sfinții Cuvioși Mucenici Ioan și ceilalți mucenici au fost din obștea Sfântului Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim. Această slăvită mănăstire a Sfântului Sava cel Sfințit, vizitată și de Sfântul Sava al Serbiei și înzestrată de mai mulți conducători sârbi, există și azi. De mai multe ori a fost atacată de arabi, jefuită și pustiită, dar a fost mereu refăcută și s-⁠a păstrat până astăzi.

În vremea împărățiilor lui Constantin și a Irinei a fost atacată de arabi și jefuită. Monahii n-⁠au vrut să fugă, ci, sfătuindu-⁠se cu egumenul lor, Toma, au zis: „Noi am fugit din lume în această pustie din dragoste pentru Hristos; acum ar fi rușine să fugim din pustie de frica oamenilor. Dacă vom fi uciși aici, vom fi uciși pentru dragostea noastră de Hristos, pentru care am venit să trăim aici”. Hotărând așa, i-⁠au așteptat nearmați pe arabii înarmați. Arabii au ucis pe unii cu săgeți, iar pe alții i-⁠au închis în peștera Sfântului Sava, au aprins foc la intrare și i-⁠au înăbușit cu fumul. Așa mulți dintre ei au murit ca mucenici pentru Hristos. Au pătimit înainte de Paști, în anul 796, în vremea împăratului Constantin și a Irinei și a patriarhului Ierusalimului Ilie. Biserica Sârbă îi pomenește la 20 martie după calendarul vechi (2 aprilie după cel nou).