Ioan Spasski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Spasski, preot, s-⁠a născut la 3 septembrie 1873 în satul Vasilievskoe din ținutul Rjev, gubernia Tver, în familia psaltului Nicolae Spasski. A învățat la școala duhovnicească din Ostașkov și a terminat în 1898 Seminarul Teologic din Tver, apoi a fost învățător la școlile populare din Trestna și Kliucevskoe. În 1900 s-⁠a căsătorit cu Lidia Vladimirovna Ispolatovskaia, învățătoare, și în același an a fost hirotonit preot. În 1915 slujea la biserica Mântuitorului din satul Spasskoe, ținutul Zubțov, până în 1925, când a fost mutat la biserica din satul natal Vasilievskoe și numit protopop. În 1930 a fost trimis la biserica Semnului din satul Holmeț, raionul Olenino.

Clopotele și clubul

În 1932 autoritățile locale au poruncit să se zidească un club pe locul cimitirului satului, aproape de biserică. Credincioșii s-⁠au revoltat, iar părintele Ioan le-⁠a spus să ceară conducerii să nu facă pe oasele strămoșilor loc de petrecere pentru urmași. În 1934 reprezentanți ai puterii au venit la biserică și au spus că s-⁠a hotărât desființarea clopotelor. Preotul a cerut să li se lase măcar cel mai mic, dar nici nu l-⁠au ascultat, iar în aceeași zi clopotele au fost doborâte și sparte. Impresia asupra enoriașilor a fost atât de apăsătoare, încât un localnic, socotind că totul se face cu învoirea preotului, s-⁠a repezit la el și era cât pe ce să-⁠l bată, iar părintele a avut mult de lucru ca să-⁠i lămurească că și pentru el totul fusese o surpriză. O enoriașă care vedea nelegiuirea a început să plângă amar; părintele a mângâiat-⁠o: „Nu plângeți, aduceți-⁠vă aminte că a mai fost vreme când s-⁠au luat clopotele și apoi le-⁠au pus la loc; și acum le iau, și într-⁠un viitor apropiat le vor pune iarăși”.

Arestarea

În 1935 autoritățile au hotărât să-⁠l aresteze, ca să închidă biserica. Martorii mincinoși au spus că de Paști a ținut o predică contrarevoluționară și că, în timpul semănatului timpuriu, mergând cu moliftele pe la case, ar fi zis că bolșevicii spun că nu e Dumnezeu și îi silesc pe colhoznici să semene de Paști, dar Dumnezeu este și Și-⁠a arătat-⁠o prin înghețuri și zăpadă. Au spus și că în 1932, când s-⁠a hotărât clubul, el a îndemnat credincioșii să facă cereri la sovietul sătesc, scriind chiar el cererile pentru consiliul parohial. Părintele Ioan a fost arestat la 18 mai 1935. Pe drumul spre temnița din Zubțov a fost jefuit de însoțitori, care i-⁠au luat crucea pectorală și banii, spunându-⁠i că în temniță oricum i le iau.

La anchete a respins toate acuzațiile și a spus că arestarea lui este o formă de prigoană împotriva clerului, pe care autoritățile îl socotesc nimic și gunoiul societății, iar el nu este de acord. Despre clopote a spus că fusese înștiințat cu câteva ore înainte, a cerut să rămână cel puțin unul mic și i s-⁠a refuzat, iar celor care îl întrebau de ce preoții nu au stăruit să rămână clopotele le răspunsese că fuseseră înștiințați prea târziu. De Paști nu citise o predică, ci cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, în care nu este nimic antisovietic: se vorbește despre dragoste și frăție. Când a nins și a înghețat, a mers cu moliftele pe la enoriași, dar nu a purtat discuții antisovietice. Recunoscuse că dăduse oamenilor ajutor medical, fără studii, din propria experiență. La 26 iulie 1935 ancheta s-⁠a încheiat; părintele a adăugat că socoate mărturiile martorilor, cu care nu se făcuseră confruntări, spuse din răutate. La ședința Colegiului special al tribunalului regional din 13 octombrie 1935 a repetat că martorii spun minciuni, iar întrebat dacă au fost adevărate cele despre jefuirea de către însoțitori, a confirmat.

Lagărul și moartea

În aceeași zi a fost condamnat la șapte ani de închisoare. La 21 decembrie 1935 a fost trimis în lagărele Svir, lângă stația Lodeinoe Pole, unde a stat puțin peste un an, apoi la secția Spasskoe a lagărului Karaganda, unde a ajuns la 20 februarie 1937. S-⁠a îmbolnăvit greu și a rămas invalid, dar nu a fost scutit de muncă. La 5 mai 1941 a fost dus la spitalul lagărului. Părintele Ioan Spasski a murit acolo la 10 mai 1941 și a fost îngropat în cimitirul lagărului, secția Spasskoe a Karlagului.

Biserica îl pomenește la 10 mai, în ziua morții, după stilul nou, în ziua mobilă de 18 iulie, în Soborul sfinților din Tver, și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.