Iona din Odesa

Dreptul Iona din Odesa, protoiereu, cunoscut în lume ca părintele Iona Atamanski, a fost unul dintre marii păstori ai Rusiei de la începutul veacului al XX-⁠lea. A trăit între 1855 și 1924, iar Odesa îl cinstește ca pe ocrotitorul ei și făcător de minuni.

Copilăria și chemarea

S-⁠a născut la 14 septembrie 1855 (după unii cercetători, în 1852), chiar de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în cartierul Slobodka din Odesa. Tatăl său, Moisei, era diacon la biserica Nașterii Maicii Domnului, iar mama se numea Glicheria. Rămas orfan de timpuriu, a petrecut zile și nopți la mormântul părinților, împletind coroane de flori. A cunoscut foamea și hoinăreala pe străzile de lângă mare, până când un unchi și o fostă dădacă l-⁠au primit și l-⁠au dat la școală.

La moartea ei, mama îl binecuvântase cu dorința să ajungă un păstor bun. Se povestește că îi apărea în vis și îl mângâia, iar într-⁠un vis l-⁠a oprit să se îmbarce pe un vapor care s-⁠a scufundat chiar în ziua aceea. A urmat școala duhovnicească, unde s-⁠a remarcat prin darul cântării. S-⁠a căsătorit cu Anastasia și au avut nouă copii, trei fii și șase fiice.

Păstorirea

În 1884 a fost hirotonit diacon și, peste doi ani, preot de către arhiepiscopul Nicanor, care a spus despre el că îi simte harul deosebit. Opt ani a slujit ca misionar sătesc în Kardașovka, un sat locuit mai ales de sectanți ștundiști, iar prin convorbirile și rugăciunile lui două sute dintre ei au trecut, împreună cu povățuitorul lor, la Biserica Ortodoxă. Din 1897 a slujit la biserica Adormirii din Odesa, iar la 3 iunie 1901 și-⁠a luat rămas bun de la credincioși și s-⁠a mutat la biserica Sfântul Nicolae din port, unde a rămas până la sfârșit.

Acolo a arătat milostivire fără margini. Casa lui era deschisă celor necăjiți, iar săracii, orfanii și oamenii fără adăpost se hrăneau la masa lui. În Postul Mare biserica rămânea deschisă zi și noapte, el făcea slujba de la miezul nopții cu acatiste și împărțea pâine binecuvântată. Se spune că îi cunoștea pe credincioși pe nume și că le citea gândurile. Compunea și melodii bisericești, între care slujba Adormirii Maicii Domnului și un glas pentru parastas.

Minunile

Mulți bolnavi și posedați erau aduși la el, iar prin rugăciunea lui se vindecau. Una dintre cele mai cunoscute întâmplări este cea a unui copil născut orb, pe care medicul oftalmolog Vladimir Filatov nu l-⁠a putut vindeca. După ce părintele Iona s-⁠a rugat nouă nopți, copilul a văzut în a zecea zi. Autoritățile sovietice au deschis un proces, dar profesorul Filatov a mărturisit că era chiar copilul pe care nu-⁠l putuse vindeca, iar procesul s-⁠a încheiat fără osânde. Se povestește că Filatov a rămas apoi prieten cu părintele.

Sfântul Ioan de Kronstadt ar fi spus celor din sud care veneau la el că au la Odesa propriul lor Ioan de Kronstadt. Marinarii nu plecau cu vaporul fără binecuvântarea lui. Părintele a rămas credincios Patriarhului Tihon în vremea schismelor reînnoitoare și autocefaliste, iar preoții reînnoitori care greșiseră veneau la el să se pocăiască în fața poporului. La Mănăstirea Buna Vestire ar fi spus, cu puțin înainte de sfârșit, că vede două sute de cununi de muceniță deasupra surorilor, și într-⁠adevăr două sute de călugărițe au fost chinuite în vremea prigoanei.

Adormirea și cinstirea

În anul 1921, la confiscarea odoarelor bisericești, a fost arestat, dar mulțimea s-⁠a adunat pe strada Marazli și autoritățile au trebuit să-⁠l elibereze. O uremie grea l-⁠a doborât, și la 17 mai 1924 (30 mai, stil nou) s-⁠a mutat la Domnul. Credincioșii au venit în număr atât de mare la înmormântarea lui, încât procesiunea a durat de la ora 16 până noaptea târziu, iar muncitorii din port au purtat pe brațe sicriul până la cimitirul din Slobodka.

La dorința lui, a fost înmormântat lângă părinți, nu în biserica din port, despre care prevestise că va fi dărâmată. Mormântul lui a rămas loc de rugăciune și vindecări. Din 1995 este cinstit ca sfânt cu cinstire locală în Eparhia Odesei, iar ziua lui de pomenire este 30 mai (stil nou).