Iona Persul

Sfântul Mucenic Iona Persul a pătimit împreună cu fratele său Varahisie, în vremea împăratului persan Șapur, într-⁠o prigoană grea împotriva creștinilor. Biserica îi pomenește la 10 aprilie (stil nou), împreună cu mucenicii care au suferit cu ei.

Cei doi frați erau creștini și locuiau în satul Iasî din Persia, pe vremea lui Șapur (310-331), care a fost un prigonitor aprig. Aflând că în orașul Varavoh sunt chinuiți creștinii, au plecat acolo și i-⁠au găsit în temniță pe mucenicii Zanita, Lazăr, Marutas, Narses, Ilie, Marin, Aviv, Sivetin și Sava. Pe aceștia i-⁠au îndemnat să țină tare credința creștină până la capăt.

Prinși la rândul lor, au fost duși la judecată în fața dregătorilor persani Masdraf, Sirof și Marmisie, care au vrut să-⁠i silească să se închine soarelui, focului și apei. Frații au mărturisit limpede credința lor în Hristos și au refuzat, iar pentru aceasta au fost supuși unor chinuri cumplite.

Cel dintâi a pătimit Iona. Au legat sfântul de un copac și l-⁠au bătut multă vreme, apoi l-⁠au târât pe gheața unui lac înghețat, i-⁠au tăiat degetele de la mâini și de la picioare, limba și pielea capului, iar în cele din urmă l-⁠au tăiat în două cu fierăstrăul și i-⁠au aruncat trupul într-⁠o groapă.

Varahisie a fost pus în cătușe încinse în foc, i-⁠au turnat cositor topit în nas, în urechi și în gură și l-⁠au chinuit legat de o roată care se învârtea. Și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu după ce i-⁠au vărsat în gură smoală clocotită. Trupurile mucenicilor Iona și Varahisie și ale celorlalți au fost îngropate de un creștin cucernic cu numele Avdisot.