Ipatie din Tripoli

Sfântul Mucenic Ipatie din Tripoli a fost ostaș roman și tribun, convertit de Sfântul Leontie, și a murit mucenicește împreună cu Leontie și cu prietenul său Teodul. Sunt pomeniți la 1 iulie (stil nou), în jurul anilor 70-79.

Leontie, grec de neam, era în vremea împăratului Vespasian (70-79) căpetenie în oastea imperială în orașul fenician Tripoli. Creștin, era cunoscut pentru vitejia și chibzuința lui și respectat adânc de ostași și de cetățeni. Împăratul l-⁠a pus pe senatorul roman Adrian conducătorul Feniciei, cu putere să-⁠i prigonească pe creștini și, dacă nu aduceau jertfe zeilor romani, să-⁠i dea la chinuri și la moarte. Pe drum, lui Adrian i s-⁠a spus că Leontie i-⁠a întors pe mulți de la închinarea la zei, și el l-⁠a trimis pe tribunul Ipatie, cu o ceată de ostași, în Tripoli, ca să-⁠l găsească și să-⁠l prindă.

În cale, Ipatie s-⁠a îmbolnăvit greu și, pe moarte, a văzut în vis un înger care i-⁠a spus: „Dacă vrei să fii sănătos, strigă de trei ori împreună cu ostașii tăi: Dumnezeul lui Leontie, ajută-⁠mă.” Deschizând ochii, Ipatie l-⁠a văzut pe înger și a întrebat cum să cheme pe Dumnezeul celui pe care e trimis să-⁠l prindă. Îngerul s-⁠a făcut nevăzut. Ipatie le-⁠a povestit visul ostașilor, între care era și prietenul său Teodul, și toți au chemat de trei ori ajutorul Dumnezeului pe care îl mărturisea Leontie. Ipatie s-⁠a vindecat îndată, spre bucuria tuturor, iar Teodul, rămas deoparte, se gândea la minune. Sufletul lui s-⁠a umplut de dragoste pentru Dumnezeu și l-⁠a îndemnat pe Ipatie să meargă fără zăbavă amândoi în oraș, să-⁠l caute pe Leontie.

La intrarea în oraș i-⁠a întâmpinat un necunoscut care i-⁠a poftit în casa lui și i-⁠a ospătat cu dărnicie. Aflând că gazda lor era chiar Sfântul Leontie, au căzut în genunchi și l-⁠au rugat să-⁠i lumineze cu credința în Dumnezeul adevărat. Acolo s-⁠a făcut Botezul, iar când Leontie a rostit asupra lor chemarea în numele Preasfintei Treimi, un nor luminos i-⁠a umbrit pe cei botezați și a căzut o ploaie de har. Ceilalți ostași au venit în Tripoli în căutarea căpeteniei lor, și acolo a sosit și Adrian. Aflând cele întâmplate, a poruncit să-⁠i aducă la el pe Leontie, pe tribunul Ipatie și pe Teodul și, amenințându-⁠i cu chinuri și cu moarte, le-⁠a cerut să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor romani. Mucenicii au mărturisit cu tărie credința în Hristos.

Pe Sfântul Ipatie l-⁠au atârnat de un stâlp și l-⁠au zgâriat cu gheare de fier, iar pe Teodul l-⁠au bătut fără milă cu bețe. Văzându-⁠i neclintiți, le-⁠au tăiat capetele cu sabia. Pe Sfântul Leontie, după chinuri, l-⁠au închis în temniță. Dimineața a fost adus înaintea lui Adrian, care a încercat să-⁠l ademenească cu cinste și cu daruri și, nereușind, l-⁠a dat la chinuri. O zi întreagă mucenicul a atârnat cu capul în jos pe un stâlp, cu o piatră grea la gât, dar nimic nu l-⁠a făcut să se lepede de Hristos. Conducătorul a poruncit să fie bătut cu bețe până va muri. Trupul i-⁠a fost aruncat în afara cetății, dar creștinii l-⁠au îngropat cu cinste lângă Tripoli. Despre cercetarea și chinurile lui Leontie s-⁠a ținut o însemnare pe tăblițe de cositor, făcută de scribul prezent la judecată, iar tăblițele au fost puse în racla mucenicului.