Iraclidie

Sfântul Iraclidie a fost, în secolul I, întâiul episcop al Tamassosului, în Cipru, și este cinstit ca ucenic al Sfinților Apostoli Pavel și Barnaba.

Scrieri creștine din secolele V-⁠VII păstrează că, înainte de botez, se numea Eraclidis și era fiul unui preot păgân. Când Pavel și Barnaba au străbătut Ciprul în prima lor călătorie misionară, el le-⁠ar fi arătat drumul de la Salamina la Pafos și i-⁠ar fi condus și la Tamassos, cetate bogată prin minele de aramă. Apostolii l-⁠au botezat și, mai târziu, l-⁠au pus episcop al Tamassosului, între cei dintâi din Cipru. Un text din secolul al VII-⁠lea despre Sfântul Auxibiu îl numește arhiepiscop al Ciprului, care i-⁠ar fi pus episcopi pe Auxibiu la Soloi și pe Epafras și Tihic, ucenici ai lui Pavel, la Pafos și la Neapolis (Limassol). A păstorit comunitatea din Tamassos împreună cu Mnason, pomenit în Faptele Apostolilor (21:16), care i-⁠a fost urmaș. Viața lui amintește mai multe minuni, între care învierea păgânei Trofimi, căzută moartă de durere după moartea fiului ei.

A murit la 60 de ani, în Tamassos, și a fost îngropat în peștera unde viețuise și propovăduise Evanghelia. Unele scrieri vechi vorbesc de moartea lui mucenicească, iar după tradiția liturgică și iconografică este cinstit ca mucenic. Pe mormântul lui s-⁠a ridicat un martyrion, care face parte din mănăstirea Sfântul Iraclidie din Politiko, lângă ruinele Tamassosului; capul și un os, probabil al unui braț, sunt păstrate ca moaște în biserica mare. Mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 400, reînnoită în 1773, părăsită între 1821 și 1962, iar din 1962 viețuiesc aici maici. Sfântul este pomenit la 17 septembrie.