Irina Frolova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Irina Frolova a fost novice la mănăstirea Spaso-⁠Borodino și a murit în anul 1931, în spitalul închisorii din Mojaisk, ca mărturisitoare a credinței. Este numărată între noii mucenici ai Bisericii Ruse.

S-⁠a născut în 1899 în satul Levino, ținutul Medîn, gubernia Kaluga, în familia țăranului Fiodor Frolov. Până la douăzeci și cinci de ani a trăit cu părinții și a muncit pământul. În 1924 a intrat ca novice în mănăstirea de maici Spaso-⁠Borodino din ținutul Mojaisk, gubernia Moscova. După desființarea mănăstirii, novice Irina a rămas să muncească în comuna agricolă de la Borodino, înființată de surori pe teritoriul mănăstirii închise.

La sfârșitul anilor douăzeci, puterea a hotărât să desființeze toate comunele de muncă organizate pe lângă mănăstiri. În 1928, când comuna mănăstirii era desființată, maicile i-⁠au dat novicei Irina ascultarea să nu plece din mănăstire, ci să trăiască în ea, ca să păzească mănăstirea. Fiind adânc legată de Biserică, a primit această ascultare. Toate surorile s-⁠au așezat prin satele din apropiere, ca citețe sau paznice la biserici. Unele maici îi aduceau pe ascuns merinde, dar toți trăiau în mare lipsă, așa că ajutorul era foarte mic.

Un martor a spus mai târziu la anchetă că, atunci când au încercat s-⁠o scoată din locuință, ea s-⁠a urcat cu o iconiță la pod și a trăit acolo. Când a fost scoasă și de la pod, s-⁠a mutat iarna într-⁠un sopron cu totul rece, tot cu o iconiță, și a rămas totuși în mănăstire până la arestare. Ea îi vestea pe maici și pe preotul mănăstirii despre starea mănăstirii și a comunei, despre rânduieli și despre întâmplări. Către cei din conducere și către alții nu răspundea nimic. În locul comunei de înainte, puterea a organizat una nouă, din țărani, dar Irina nu s-⁠a înscris în ea. De mai multe ori a fost prinsă și alungată, dar de fiecare dată se întorcea. Văzând-⁠o neclintită, au lăsat-⁠o în pace, și uneori chiar îi dădeau câte o muncă pentru care primea merinde sau bani. Când trebuia să semneze, refuza, socotind sincer că, de vreme ce statul prigonește credința ortodoxă și Biserica, adică s-⁠a umplut de duh potrivnic lui Hristos, a pune semnătura pe orice act al lui înseamnă a lua parte la lucrarea lui împotriva Bisericii.

La 19 mai 1931 puterea a arestat-⁠o pe novice Irina, odată cu alte paisprezece maici și cu preotul mănăstirii, învinuindu-⁠i că se împotriveau măsurilor puterii sovietice la sate. Toți au fost închiși în închisoarea din Mojaisk. La 24 mai, anchetatorul a chemat-⁠o la interogatoriu și a învinuit-⁠o de „activitate antisovietică și răspândire de zvonuri despre război”. Ea a refuzat categoric să dea vreo mărturie sau să semneze procesul-⁠verbal. La 10 iunie 1931, troica OGPU a condamnat-⁠o la trei ani de lagăr de muncă. În închisoarea din Mojaisk s-⁠a îmbolnăvit de tuberculoză pulmonară și a fost pusă în spitalul închisorii. La 30 septembrie 1931 a murit în spital și a fost îngropată într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenită la 30 septembrie, la 7 februarie (zi schimbătoare), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 5 septembrie (zi schimbătoare), în Soborul sfinților Moscovei, în stil nou.