Irmina de Oeren

Sfânta Cuvioasă Irmina de Oeren a făcut parte dintr-⁠una dintre cele mai puternice familii ale regatului merovingian. După tradiție, la cincisprezece ani a fost logodită cu contele Hermann, dar acesta a fost ucis de un slujitor chiar înainte de nuntă. S-⁠a căsătorit apoi cu Hugobert, mare dregător al curții, și au avut mai multe fiice, între care Plectrude, soția lui Pepin de Herstal, Adela de Pfalzel și Bertrada de Prüm.

După moartea soțului, în jurul anului 697, a ridicat lângă Trier mănăstirea de la Oeren, al cărei nume l-⁠a purtat și al cărei stareță a fost. A dăruit pământuri pentru mănăstirea de la Echternach, pe care a întemeiat-⁠o în 697 sau 698 împreună cu Sfântul Willibrord, și a fost darnică față de misionarii celți și saxoni. A adormit în anul 708, după o sursă, sau 720, după alta, la mănăstirea Weissenburg. Este sfântă a Bisericii nedespărțite, pomenită la 24 decembrie, după calendarul occidental (stil nou), și este înfățișată ținând în mână o biserică.