Landoald

Sfântul Landoald a fost un preot misionar în ținuturile Belgiei de azi și a trecut la Domnul în jurul anului 667 sau 668. Era de neam longobard, preot la Roma. A fost unul dintre tovarășii pe care papa Martin I i i-⁠a dat în jurul anului 650 Sfântului Amand ca să-⁠l sprijine în misiunea din Flandra de astăzi, între Meuse și Escaut. Landoald a luat asupra lui grija pastorală și i-⁠a slujit pe urmașii lui Amand, episcopii Remaclus și Teodard de Maastricht. Se spune că a fost învățătorul Sfântului Lambert de Maastricht, al cărui tată, Aper, i-⁠a dăruit domeniul Wintershoven. Se bucura și de bunăvoința regelui Childeric II al Austrasiei. În 659 a întemeiat, poate și cu ajutorul acestor danii, o bisericuță de lemn închinată Sfântului Petru la Wintershoven. Ucenicul său Adrian a fost ucis pe când mergea la curtea din Maastricht să adune milostenii; Landoald a murit puțin după.

A fost îngropat la Wintershoven, împreună cu tovarășii. În secolul al VIII-⁠lea, episcopul Floribert de Liège le-⁠a ridicat moaștele la cinstea altarelor, ceea ce însemna atunci canonizare. Mai târziu, de teama invaziilor normande, au fost îngropate din nou. În 980 episcopul Notger de Liège a îngăduit mutarea lor la mănăstirea Sfântul Bavon din Gand, întemeiată de Amand. În 1984 racla de la Gand a fost deschisă și cercetată. Se pomenește la 19 martie. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.