Leon din Capadocia

Cuviosul Leon din Capadocia a fost un nevoitor din Capadocia, a cărui viață și al cărui sfârșit sunt povestite în „Limonariul” (Livada duhovnicească) al lui Ioan Moschos. Se deosebea prin ospitalitatea lui călduroasă față de toți cei ce veneau la el, pe care îi socotea trimiși de Dumnezeu. Nu avem pentru el o zi de pomenire în izvoarele noastre.

Avea obiceiul să spună, cu un zâmbet pe care nimeni nu-⁠l înțelegea: „Acum sunt pe drum să ajung împărat”. Cuvântul grecesc „vasileus” însemna la bizantini „rege” și „împărat”. Pentru vorba aceasta era adesea luat în râs și socotit chiar nebun, căci nu fusese niciodată vreun împărat din Capadocia.

Odată, soldați păgâni au năvălit în împrejurimile cetății lângă care trăia Leon. El, împreună cu toți locuitorii, s-⁠a adăpostit între zidurile cetății. Doar câțiva bătrâni au fost prinși de cotropitori. Leon a ieșit din cetate și s-⁠a dus în tabăra dușmanilor, dându-⁠se pe sine păgânilor în locul bătrânilor, care din pricina slăbiciunii nu le-⁠ar fi de folos, pe când el avea putere destulă ca să le fie de ajutor. Păgânii au primit, au slobozit bătrânii și l-⁠au luat pe Leon. Dar când Leon a fost încărcat cu saci și i s-⁠a poruncit să-⁠i urmeze pe soldați, s-⁠a văzut că nu era în stare de asemenea muncă, deși se străduia să-⁠și țină cuvântul și să le slujească, fiind istovit de rugăciunile și privegherile lui neîncetate. Păgânii, crezând că Leon i-⁠a înșelat ca să-⁠și scape tovarășii bătrâni, s-⁠au mâniat și l-⁠au decapitat.

Abia atunci au înțeles oamenii că, vorbind despre a fi împărat, Leon se gândea nu la o împărăție pământească, ci la cea cerească, pentru că împlinise porunca Mântuitorului: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva să-⁠și pună sufletul pentru prietenii săi”, și primise de la Domnul cununa împărăției cerești. Sfântul Ioan Scărarul îl pomenește în Scara dumnezeiescului urcuș, la treapta a douăzeci și șasea, ca pildă de om care trece dincolo de poruncile Evangheliei prin dragostea lui.