Nimfa

Nimfa (Nymphas) este numele unui creștin din secolul I amintit în Epistola către Coloseni, în a cărui casă se aduna o Biserică. Tradiția ortodoxă îl socotește apostol din cei Șaptezeci și îl pomenește la 28 februarie. Despre el nu avem alte știri decât cele din Noul Testament, iar cercetarea modernă nu este de acord nici măcar asupra sexului persoanei.

Ce spune Noul Testament

Informațiile despre Nimfa vin din două scurte versete din Epistola către Coloseni (4, 15), atribuită în mod tradițional Apostolului Pavel și scrisă în jurul anului 62. Pavel trimite salutări fraților din Laodiceea și lui Nimfa și Bisericii din casa lui (sau a ei). De aici se poate trage concluzia că găzduia o adunare creștină, adică o biserică de casă, că era legat de comunitatea din Laodiceea, în Valea Lycus din Asia Mică (Turcia de azi), și că era cunoscut lui Pavel sau autorului epistolei. Numele este de origine grecească și înseamnă mireasă sau nimfă, în forma masculină, Nymphas, mire. Unii cercetători îl socot semn al unei obârșii neevreiești și presupun o legătură cu bogăția sau cu lucrările de apă din oraș.

Sexul și locul

Sexul persoanei este neclar în manuscrisele vechi, fiindcă accentele grecești, care îl hotărăsc, lipsesc din textele originale, iar pronumele de după cuvântul casă variază. Cel mai vechi martor, Codex Vaticanus, din secolul IV, are un pronume feminin, deci o conducătoare. Texte din începutul secolului V au un pronume masculin, iar Codex Sinaiticus unul la plural, casa lor. Tradiția ortodoxă îl socotește bărbat, pe când mulți cercetători de azi, între care James Dunn, socotesc feminina, Nympha, forma originală. Locul adunării este discutat: majoritatea cercetătorilor aleg Laodiceea, alții Colose, la zece mile, sau Hierapolis. Cercetătorii care socotesc că a fost o femeie presupun că era o gazdă bogată, poate văduvă, într-⁠o casă destul de mare pentru o adunare însemnată, iar prezența ei arată rolul activ al femeilor în Biserica de început.