Vasile Mărturisitorul

Cuviosul Vasile Mărturisitorul (numit și Vasile Decapolitul) a fost monah bizantin, ucenic și tovarăș de nevoință al Cuviosului Procopie Decapolitul, și a murit în jurul anului 750. Este pomenit la 28 februarie (după calendarul nou, 13 martie după cel vechi; după izvorul sârb, și la 12 aprilie). Izvoarele noastre amestecă pe monahul acesta cu un alt Vasile Mărturisitor, episcopul Pariei, de aceea povestim pe fiecare aparte.

A fost monah în Constantinopol, într-⁠una dintre mănăstiri. În vremea prigoanei iconoclaste a împăratului Leon Isaurul, a fost supus împreună cu Procopie la multe chinuri și pus în închisoare, unde amândoi monahii au rămas până la moartea împăratului, în 741. După moartea împăratului, Vasile a mai trăit aproape zece ani, s-⁠a întors în mănăstirea lui și a murit de moarte firească, în 750 (izvorul sârb dă anul 747). În Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea (sfârșitul veacului al X-⁠lea) se află la 27 februarie o scurtă viață comună a lui Procopie și a lui Vasile, în care amândoi sunt numiți mărturisitori. În Sinaxarul Bisericii din Constantinopol (veacul al X-⁠lea) viața lui Procopie este la 27 februarie, iar a lui Vasile la 28 februarie. În Minologhion este zugrăvit chipul celor doi cuvioși. În calendarele rusești Vasile este numit Decapolitul, dar în cele grecești numele acesta lipsește.

Celălalt Vasile Mărturisitor a fost monah și a fost ales episcop al Pariei, în Asia Mică. În februarie 754, împăratul Constantin al V-⁠lea a adunat sinodul de la Hieria, ca să osândească cinstirea icoanelor. Vasile a refuzat să semneze hotărârea de nimicire a icoanelor și a ocolit apoi orice legătură cu iconoclaștii. Pentru aceasta a răbdat multe prigoniri, foamete și lipsuri. Este pomenit la 12 aprilie. Izvorul sârb socotește că este una și aceeași persoană și spune că a fost episcop la Paria, a refuzat să semneze hotărârea împotriva cinstirii icoanelor și a fost chinuit, apoi s-⁠a întors cu Procopie în mănăstirea lor. Cele două relatări nu se potrivesc.