Martin de Braga

Sfântul Martin de Braga (în portugheză Martinho de Dume), născut în jurul anului 518 în Pannonia și mort în 580, a fost monah, întemeietor de mănăstiri, arhiepiscop al Bragăi și scriitor bisericesc, numit apostolul sueviilor. Contemporanul său, Grigorie de Tours, spune despre el că era plin de virtuți și neîntrecut în învățătură.

Născut în Pannonia, a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte, unde s-⁠a făcut monah. În jurul anului 550 a ajuns pe mare în Hispania și s-⁠a așezat în Gallaecia (Galicia). A dus pe suevi, care țineau erezia arianismului, la credința dreaptă, de la Calcedon. A întemeiat mai multe mănăstiri, între care cea de la Dumium (Dume), lângă capitala suevilor, Braga, și a fost episcopul acestei mănăstiri. A luat parte la primul sinod din Braga (561), iar apoi a fost înălțat mitropolit al Bragăi, prezidând al doilea sinod de acolo, în 572. A reorganizat Biserica din regatul suevilor.

A lăsat multe scrieri: a tradus din greacă în latină o culegere de Apoftegme ale Părinților din Egipt, iar la îndemnul lui monahul Pascasiu a tradus o culegere mai mare. Alte lucrări ale lui s-⁠au păstrat. Se spune că a fost mai întâi episcop de Mondoñedo, apoi al Bragăi. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 20 martie (stil nou; 2 aprilie pe stil vechi).