Matei Kricuk

Sfântul Sfințit Mucenic Matei Kricuk, protoiereu († 1950), s-⁠a născut în 1892 în satul Maly Karațk din ținutul Sluțk, gubernia Minsk, într-⁠o familie săracă de țărani. Din copilărie a muncit ca argat și la o fabrică de cărămidă. Băiatul avea o puternică dorință de învățătură: după școala primară și o lungă pregătire pe cont propriu a susținut în 1914 examenul de învățător popular. După ce a terminat Seminarul Duhovnicesc din Vilnius, a fost hirotonit preot în 1924. A slujit în mai multe parohii: Iastreb, Krivișino, Milovidî. În decembrie 1932 a fost numit paroh la biserica Înălțării Sfintei Cruci din satul Bolșaia Lisița, lângă Nesvij, unde a slujit optsprezece ani.

Pe atunci Belarusul de Vest făcea parte din statul polonez, iar ortodocșii erau prigoniți. Pentru că nu voia să treacă la noul calendar gregorian, pentru că se împotrivea impunerii limbii poloneze în predică și în slujbă și pentru că sărbătorise solemn aniversarea a nouă sute cincizeci de ani de la Botezul Rusiei, părintele a stat sub supravegherea poliției. În timpul războiului și-⁠a îngrijit mai departe enoriașii și a scăpat doar prin minune de răfuiala partizanilor Armatei Teritoriale poloneze. În iulie 1950 a fost arestat sub o învinuire absurdă, de colaborare cu ocupanții germani. În octombrie a fost osândit la douăzeci și cinci de ani de lagăr, unde a murit în același an, de oprirea inimii.

Este pomenit în ziua mobilă din jurul datei de 7 februarie, după stilul nou, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și în ziua mobilă din jurul datei de 11 iulie în Soborul sfinților belaruși. Pagina Azbyka îl pomenește în soborul celor douăzeci și trei de sfințiți mucenici din Minsk.