Maxim al Kievului

Sfântul Maxim, mitropolit al Kievului și al întregii Rusii, a fost ierarh de neam grec, hirotonit la Constantinopol, care a păstorit între 1283 și 1305. Cunoscut pentru că a mutat scaunul mitropolitan din Kiev la Vladimir-⁠pe-⁠Kliazma, a adormit la 6 decembrie 1305. Este pomenit la 6 decembrie (19 decembrie după calendarul nou) și la 23 iunie, în Soborul Sfinților de la Vladimir.

Păstor într-⁠un timp greu A venit în Rusia din Constantinopol în 1283, urmaș al mitropolitului Chiril al II-⁠lea al Kievului. Pe atunci cnejii ruși erau vasalii Hoardei de Aur. Hanul Tohta voia să pună capăt semi-⁠independenței cnejilor și a trimis în 1293 în Rusia pe fratele său Tudan, a cărui oaste a pustiit paisprezece orașe. Tohta însuși a mers la Tver și l-⁠a silit să abdice pe Dmitri de Pereslavl, aliat al hanului Nogai. Letopisețele ruse au înfățișat aceste evenimente ca „întoarcerea vremii grele a lui Batu”. Un izvor spune că mitropolitul s-⁠a oprit întâi în Kiev, dar orașul rămăsese pustiu din pricina jafurilor mongolo-⁠tătare, așa că s-⁠a îndreptat spre Brîansk, apoi spre Suzdal. Pe când străbătea orașele Volîniei, l-⁠a întâmpinat egumenul mănăstirii Ratsk, Petru, viitorul său urmaș. Maxim era cunoscut pentru călătoriile lui bisericești la Hoarda de Aur și pentru împăcarea cnejilor certați din nord-⁠estul Rusiei, precum Dmitri de Pereslavl și Andrei de Gorodeț, fiii lui Alexandru Nevski.

Mutarea la Vladimir În 1299, după pustiirea Kievului de către hanul Tohta, Maxim a mutat scaunul mitropolitan din Kiev la Brîansk, apoi la Vladimir-⁠pe-⁠Kliazma, la est de Moscova, după izvorul englez la porunca hanului. Episcopul Simeon al Vladimirului a fost mutat la Rostov. Tot clerul mitropolitan s-⁠a mutat la Vladimir, iar în vechea capitală a rămas un locțiitor. După Vasili Kliucevski, „în 1299 mitropolitul Maxim, nesuportând silnicia tătărească, și-⁠a adunat tot clirosul și a plecat din Kiev la Vladimir pe Kliazma”, ceea ce a început câștigarea de către Moscova a rostului de capitală bisericească a Rusiei, în vremea urmașului său, mitropolitul Petru. Un izvor adaugă că se temea să nu jignească pe cnejii kieveni prin mutarea în nord. Apoi, în 1303, patriarhul Atanasie I al Constantinopolului a întemeiat mitropolia Haliciului, cu scaunul la Halici, în regatul Galiției și Volîniei. În 1301 Maxim a venit la Constantinopol la sinodul patriarhal, unde episcopul Teognost al Sarai a propus spre rezolvare problemele Bisericii Ruse.

Păstorirea În 1295 a scos de pe scaun, la Vladimir, pe episcopul Iacov și l-⁠a pus pe Simeon. În 1300 a sfințit la Novgorod episcop pe Teoctist. A așezat rânduiala posturilor: pe lângă Postul Mare, postul Apostolilor, al Adormirii și al Nașterii, și a hotărât când se dezleagă miercurea și vinerea. A scris „Rânduieli despre posturi și păzirea căsătoriei”, în care cerea cu tărie căsătoria bisericească: „Scriu și despre aceasta, ca voi, copiii mei, născuți în cristelniță, să luați soții din Sfânta Biserică Sobornicească și Apostolească, soție spre mântuirea omului. Dacă le țineți în desfrânare, fără cununie, ce folos ai? Nu, rugați-⁠le și îndemnați-⁠le să se cunune în biserică, fie ele bătrâne, fie tinere”. A sprijinit pe cnejii de Tver împotriva lui Iuri al Moscovei, a încercat să-⁠l împace pe Iuri Danilovici cu Mihail Iaroslavici (după un izvor, l-⁠a sfătuit pe Iuri să nu meargă la Hoardă după tronul mare) și în 1304 l-⁠a pus la Vladimir pe tronul marelui cneaz pe Mihail Iaroslavici al Tverului. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1982.

Adormirea și cinstirea A adormit la 6 decembrie 1305 la Vladimir-⁠pe-⁠Kliazma și a fost îngropat în catedrala Adormirii din Vladimir. Deasupra mormântului s-⁠a ridicat un baldachin poleit, cu o inscripție cu litere de aur: „Maxim Grecul, sfințit în anul 6791 de la facerea lumii, în 1283 de la Nașterea lui Hristos, a venit la Kiev; din pricina dese năvăliri tătărești s-⁠a mutat din Kiev în orașul rusesc Vladimir; a păstorit Biserica lui Hristos douăzeci și trei de ani, a trecut în anul 6812”. Pe zidul de deasupra mormântului s-⁠a așezat icoana Maicii Domnului „a lui Maxim”, pictată în 1299 după o vedenie a mitropolitului.