Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii. A trăit în secolele al III-⁠lea și al IV-⁠lea în Asia Mică și a rămas în amintirea credincioșilor ca păstor milostiv, ocrotitor al celor nedreptățiți și făcător de minuni. Troparul îl numește „îndreptar al credinței și chip al blândeților”. Din timpul lui s-⁠au păstrat puține izvoare istorice, iar de-⁠a lungul veacurilor tradiția a adăugat multe povestiri.

Copilăria și tinerețea

S-⁠a născut la Patara, în Lichia, în familia credincioasă a lui Teofan și a Nonei, care îl făgăduiseră lui Dumnezeu. Sinaxarul spune că de mic ținea post miercurea și vinerea și iubea cititul Scripturii. Unchiul său, episcopul Nicolae al Patarei, l-⁠a hirotonit citeț, apoi preot și i-⁠a dat grijă de turmă. După moartea părinților, Nicolae și-⁠a împărțit averea săracilor.

Cea mai cunoscută faptă a tinereții lui este ajutorul dat unui fost bogat din Patara, care, neavând zestre pentru cele trei fiice, era gata să le lase pradă păcatului. Nicolae a aruncat noaptea, în taină, o pungă cu aur în casa lui, iar omul a putut astfel să-⁠și mărite fiica. Același lucru l-⁠a făcut și pentru celelalte două. Nicolae căuta mereu să facă binele în ascuns.

Pelerinajul și alegerea ca arhiepiscop

Episcopul Patarei a plecat la Locurile Sfinte și i-⁠a încredințat turma lui Nicolae. La întoarcere, Nicolae a cerut binecuvântarea să meargă și el în pelerinaj. Pe corabie a prevestit o furtună și a potolit-⁠o prin rugăciune, iar un marinar căzut de pe catarg și rănit de moarte a fost vindecat. La Ierusalim s-⁠a închinat la Golgota și la toate locurile sfinte.

Întors în Lichia, a intrat într-⁠o mănăstire numită Sfântul Sion, întemeiată de unchiul său, dar glas dumnezeiesc l-⁠a trimis înapoi în lume. A mers la Mira. Acolo, după moartea arhiepiscopului Ioan, episcopii adunați au aflat printr-⁠o vedenie că trebuie ales cel dintâi care va intra noaptea în biserică, iar acesta avea numele Nicolae. Nicolae, mereu primul la biserică, a fost oprit la ușă de un episcop, a spus cum îl cheamă și a fost hirotonit arhiepiscop.

Păstorirea și ostenelile

În persecuția lui Dioclețian, Nicolae a fost închis împreună cu alți creștini și i-⁠a întărit să rabde. A fost eliberat când Sfântul Constantin a ajuns împărat. Întors la turma sa, a făcut ocolul templelor păgâne din Mira și din împrejurimi și le-⁠a risipit. În 325 a luat parte, după sinaxar, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde s-⁠a ridicat împotriva lui Arie.

Aici sinaxarul pomenește o întâmplare: Nicolae l-⁠a lovit pe Arie peste obraz și a fost lipsit de însemnele episcopale și pus sub pază. Mai mulți Părinți au văzut atunci în vedenie pe Domnul și pe Maica Domnului dându-⁠i înapoi Evanghelia și omoforul, iar Sinodul a socotit îndrăzneala lui plăcută lui Dumnezeu. Istoricii observă că numele lui nu apare în scrierile celor prezenți la Sinod, ci doar într-⁠o listă de participanți din secolul al VI-⁠lea, iar povestea cu lovirea lui Arie este atestată târziu. Între faptele lui sunt pomenite salvarea a trei bărbați osândiți pe nedrept, când a luat sabia din mâna călăului, și a trei ofițeri ai lui Constantin, osândiți după clevetiri; sfântul i s-⁠a arătat împăratului în vis și a cerut anularea sentinței. În vreme de foamete, Mira a fost scăpată prin rugăciunile lui: sfântul a lăsat unui negustor italian trei monede de aur ca zălog și l-⁠a rugat să aducă grâu la Mira. De multe ori a izbăvit pe cei care se înecau pe mare și pe cei din robie și temniță.

Mutarea la Domnul și moaștele

Sfântul Nicolae a adormit în pace, la adânci bătrânețe. Tradiția dă ca dată a mutării sale la Domnul 6 decembrie, iar anul, după tradiția păstrată, 343. Moaștele lui au rămas netrecătoare în biserica din Mira și izvorau mir tămăduitor. În 1087, când regiunea era sub stăpânirea selgiucidă, negustori din Bari au luat în grabă o mare parte din moaște, în ciuda împotrivirii monahilor. Ele au ajuns la Bari pe 8 mai și au fost așezate pe 9 mai în biserica Sfântul Ștefan, iar câțiva ani mai târziu Papa Urban al II-⁠lea a sfințit noua biserică ce păstrează moaștele. Veneția a luat și ea fragmente. Mutarea moaștelor este pomenită la 9 mai.

Cinstirea

Biserica îl prăznuiește la 6 decembrie, iar nașterea lui la 29 iulie. Sfântul Nicolae este ocrotitorul călătorilor, al marinarilor, al copiilor și al celor în nevoie. Sinaxarul spune că a făgăduit ajutor celor care își aduc aminte de părinții lui, Teofan și Nona. Mâna lui dreaptă, adusă de la Bari, se păstrează în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București; după tradiție, a fost dăruită lui Mihai Viteazul la 1600.

În noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii românilor obișnuiesc să-⁠și curețe ghetele și să le lase la ușă, ca să primească dulciuri și mici daruri de la Moș Nicolae, în amintirea milosteniei lui. Printre bisericile cu hramul lui se numără Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului și Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Din numele lui, prin forma olandeză Sinterklaas, a ieșit și Santa Claus al lumii anglofone.