Meneleu

Sfântul Cuvios Meneleu (Ménélé, Mauvier) a fost monah la Carméry, în Auvergne, și egumen, restauratorul mănăstirii Menat, de lângă Clermont. A adormit în jurul anului 720. S-⁠a născut în Anjou, iar după șapte ani de monahism la Carméry a plecat să refacă mănăstirea Menat, părăsită.

Vieți din veacul al XII-⁠lea (Vita Menelei și Vita Theofredi) spun că ar fi coborât din împăratul Heraclie. Ca să scape de o căsătorie, a fugit de acasă și l-⁠a întâlnit pe Teofred, egumenul de la Saint-⁠Chaffre, care l-⁠a primit în mănăstire și l-⁠a format câțiva ani. Apoi un înger l-⁠a trimis înapoi la locul unde se întâlniseră, unde a adormit sub un stejar; îngerul i s-⁠a arătat din nou și i-⁠a poruncit să zidească acolo o mănăstire, care a ajuns mănăstirea Menat. Rudele lui, femei, n-⁠au putut trăi fără el și l-⁠au căutat cu disperare, până l-⁠au aflat la Menat; ele au primit o chilie la șase kilometri depărtare, cu biserica Sainte-⁠Marie din Lisseuil. Este pomenit la 22 iulie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.