Mihail Nakariakov

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Nakariakov a fost preot la catedrala Schimbării la Față din Usolie, în ținutul Perm, ucis la 22 iulie (4 august) 1918 și canonizat în anul 2000. Anul nașterii 1866 din fișă nu este susținut de izvoare; locul nașterii nu se cunoaște.

A slujit la catedrala Schimbării la Față din satul (azi orașul) Usolie ca al treilea preot. Slujirea lui de căpetenie era săvârșirea cererilor: botezul pruncilor, cununii, înmormântări, molitfe pentru nevoile oamenilor din sat și din satele apropiate. Era iubit de enoriași pentru felul lui de viață lipsit de lăcomie. A depus mari străduințe pentru învățătura copiilor săraci din familii de muncitori. Se ocupa de strângerea de bani pentru daruri pentru cei nevoiași la sărbători.

La 20 iulie (2 august) 1918, părintele Mihail Nakariakov, ca preot respectat și iubit de popor, a fost chemat la Ceka din Usolie în legătură cu tulburările populare care începuseră să se întindă când bisericile au încetat să mai săvârșească cererile (botezuri, cununii, înmormântări). Vina era arestarea episcopului eparhiei Permului, arhiepiscopul Andronic (Nikolski) al Permului și Kungurului, care oprise slujba, ca poporul să ceară eliberarea clerului din închisori. La porunca Ceka de a săvârși cererile ca să-⁠i liniștească pe cei răsculați, părintele Mihail a răspuns că a făcut la hirotonie, înaintea Crucii, legământul de a se supune arhiereului său și că, până ce acesta nu dă dispoziție, nu va sluji; să fie lăsat liber și atunci va săvârși cererile. Pentru refuz, preotul Mihail Nakariakov a fost osândit la moarte.

În seara de 20 iulie (2 august) 1918, pe când părintele Mihail era dus la împușcare, un soldat i-⁠a șoptit că îi pare rău de el, că toți își aduc aminte că i-⁠a învățat și a ajutat familii, că nu pot să-⁠l omoare, că vor trage în aer, iar el să cadă. Părintele Mihail a răspuns că ce au poruncit căpeteniile lor, aceea să facă. Soldații au tras, dar în dimineața de 21 iulie (3 august) s-⁠a aflat că preotul fusese doar rănit de trei gloanțe, nu ucis. Atunci s-⁠a hotărât să fie dus la închisoarea din Solikamsk; în drum, soldații s-⁠au oprit într-⁠un sat și au cerut să fie ascuns părintele Mihail sau măcar pansat, dar niciun țăran nu a cutezat să ajute, nici măcar preotul din partea locului nu a vrut să dea adăpost fratelui lui, trădându-⁠l de frica noii puteri. Doar o femeie l-⁠a adăpat pe cel rănit cu lapte proaspăt, dar nici ea nu a vrut să-⁠l țină la ea. Preotul Mihail Nakariakov a fost dus la închisoare. La 22 iulie (4 august) 1918 a fost scos în curte și bătut cu paturile puștilor în cap, apoi i s-⁠a legat de trup o piatră și a fost aruncat în râul Usolka.

Cinstirea preotului Mihail Nakariakov ca sfânt mucenic a început cu episcopul Teofan (Ilmenski), care, după uciderea arhiepiscopului Andronic (Nikolski), a condus eparhia Permului. Episcopul Teofan a săvârșit la Perm o slujbă de priveghere în care l-⁠a pomenit pe părintele Mihail ca sfințit mucenic, „pentru care nu numai noi ne rugăm, ci și el se roagă pentru noi înaintea lui Dumnezeu”. Pentru cinstire în toată Biserica, preotul Mihail Nakariakov a fost trecut între sfinții noii mucenici și mărturisitori ruși la Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000. Este ocrotitorul ceresc al mănăstirii de maici Schimbarea la Față din Usolie, eparhia Perm.