Namfasiu

Namfasiu, numit și Namphaise sau Naphaise, a fost un pustnic care a trăit în ținutul Quercy, în departamentul Lot de azi din Franța, în jurul anului 800. Este cinstit ca sfânt în regiune.

După tradiția păstrată în vieți târzii, Namfasiu ar fi fost ofițer al lui Carol cel Mare. După multe bătălii ar fi rezidit mai multe mănăstiri, între care cea din Marcilhac-⁠sur-⁠Célé, apoi s-⁠ar fi retras într-⁠un loc singuratic din pădurea Quercy-⁠ului. Acolo ar fi scobit în stâncă mai multe jgheaburi pentru a adăpa turmele. Se spune că a murit ucis de un taur furios și că, înainte de moarte, și-⁠ar fi azvârlit ciocanul de miner cât mai departe, iar acesta a căzut la Caniac-⁠du-⁠Causse.

Monahii mănăstirii Saint-⁠Pierre din Marcilhac au ridicat sub biserica din Caniac-⁠du-⁠Causse o criptă pentru moaștele lui. Locul a fost în Evul Mediu un pelerinaj des cercetat de bolnavii de epilepsie.

Prima lui biografie datează din 1659, din Propriul sfinților eparhiei Cahors, și conține greșeli, de pildă că a înnoit mănăstirea Marcilhac, ridicată abia în secolul al IX-⁠lea. Lucrările de mai târziu au adăugat doar laude. Este pomenit local la 16 noiembrie, iar după unele surse la 12 noiembrie. Este un sfânt local al Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă, iar viața lui este în mare parte legendară.