Narsa din Persia

Sfântul Mucenic Narsa din Persia (Narsin) se numără printre mucenicii Iona, Varahisie și cei de o pătimire cu ei, din vremea regelui persan Sapor (310-331), prigonitor crud al creștinilor. Frații creștini Iona și Varahisie trăiau în satul Iasî din Persia. Aflând că în cetatea Baravoh sunt chinuiți creștini, au mers acolo, au găsit în temniță pe mucenicii Zanifan, Lazăr, Marufan, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Sivefin și Sava și i-⁠au îndemnat să stea tare în credința creștină până la sfârșit. Sfinții frați au fost prinși și duși la judecata prinților perși Masdraf, Sirof și Marmisie, care au început să-⁠i silească să se închine soarelui, focului și apei. Sfinții mucenici și-⁠au mărturisit cu tărie credința în Hristos și au refuzat cerința păgânilor, pentru care au fost supuși la cele mai crude chinuri.

Cel dintâi a pătimit Sfântul Iona. Mucenicul a fost legat de un copac și bătut îndelung, apoi târât pe gheața unui lac înghețat, i-⁠au tăiat degetele de la mâini și de la picioare, i-⁠au tăiat limba, i-⁠au jupuit pielea capului, în cele din urmă l-⁠au tăiat în două cu fierăstrăul și i-⁠au aruncat trupul într-⁠un șanț. Sfântului mucenic Varahisie i-⁠au pus în mâini lanțuri înroșite în foc, i-⁠au turnat cositor topit în nas, în urechi și în gură, l-⁠au sfâșiat legat de o roată care se învârtea. Sfântul mucenic și-⁠a dat duhul lui Dumnezeu după ce i-⁠au turnat în gură smoală clocotită. Trupurile sfinților mucenici Iona, Varahisie și ale celorlalți pătimitori au fost îngropate de un creștin evlavios pe nume Avdisot. Pagina Azbyka observă că numele lui Narsin nu se află în calendarul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Ruse și nu spune alt amănunt despre el. Este pomenit la 10 aprilie, după stilul nou.